Filmul prezintă viața călugărițelor dintr-o Mânăstire Carmelită în perioada terorii din timpul Revoluției Franceze. Patologic timida Blanche de la Force (fiica marchizului de la Force) decide să se retragă din lume și să intre în mănăstirea carmelită de la Compiègne, și ia numele de Sora Albă a Agoniei lui Hristos. Maica Stareţă o informează că Ordinul Carmelitelor nu este un refugiu; este datoria măicuţelor să păzească Ordinul, nu invers.
Bătrâna Stareţă, bolnavă fiind, intră în agonie, strigând în delirul ei că, în ciuda anilor lungi în slujba lui Dumnezeu, El a abandonat-o. Blanche și maica Maria, care asistă la moartea ei, sunt zguduite la auzul acestor cuvinte.
Fratele lui Blanche, cavalerul de la Force, sosește să anunțe că tatăl lor crede că Blanche ar trebui să se retragă din mănăstire, deoarece ea nu este în siguranță acolo, ea fiind atât aristocrată, cât și membră a unei comunități religioase. Blanche refuză, spunând că și-a găsit fericirea în Ordinul Carmelit. Mai târziu, ea va recunoaște în faţa maicii Maria că frica în sine, este cea care o împiedică să plece. Capelanul anunță că i s-a interzis să mai predice.
Un comisar al Republicii sosește și anunță comunitatea că Adunarea Legislativă a naționalizat mănăstirea și proprietatea ei, iar maicile trebuie să renunțe la practica religioasă.
În lipsa noii Stareţe, maica Maria propune ca maicile să facă un jurământ de martiriu, pentru aceasta, toate trebuind să fie de acord. Blanche fuge din mănăstire, iar maica Maria merge să o caute. Maicile sunt toate arestate și condamnate la moarte. Doar sora Blanche, îngrozită, a găsit unde să se ascundă, alături Rose Ducor (o actriță).
Dar, când călugăriţele carmelite, după ce au făcut jurământul de martiriu, se îndreaptă încet spre eșafod, Blanche de la Force își învinge temerile şi se alătură acestora.
Bătrâna Stareţă, bolnavă fiind, intră în agonie, strigând în delirul ei că, în ciuda anilor lungi în slujba lui Dumnezeu, El a abandonat-o. Blanche și maica Maria, care asistă la moartea ei, sunt zguduite la auzul acestor cuvinte.
Fratele lui Blanche, cavalerul de la Force, sosește să anunțe că tatăl lor crede că Blanche ar trebui să se retragă din mănăstire, deoarece ea nu este în siguranță acolo, ea fiind atât aristocrată, cât și membră a unei comunități religioase. Blanche refuză, spunând că și-a găsit fericirea în Ordinul Carmelit. Mai târziu, ea va recunoaște în faţa maicii Maria că frica în sine, este cea care o împiedică să plece. Capelanul anunță că i s-a interzis să mai predice.
Un comisar al Republicii sosește și anunță comunitatea că Adunarea Legislativă a naționalizat mănăstirea și proprietatea ei, iar maicile trebuie să renunțe la practica religioasă.
În lipsa noii Stareţe, maica Maria propune ca maicile să facă un jurământ de martiriu, pentru aceasta, toate trebuind să fie de acord. Blanche fuge din mănăstire, iar maica Maria merge să o caute. Maicile sunt toate arestate și condamnate la moarte. Doar sora Blanche, îngrozită, a găsit unde să se ascundă, alături Rose Ducor (o actriță).
Dar, când călugăriţele carmelite, după ce au făcut jurământul de martiriu, se îndreaptă încet spre eșafod, Blanche de la Force își învinge temerile şi se alătură acestora.