Le feu follet (1963)

De o profunzime abisala jocul actorului principal! Era fermecător știa de farmecul lui dar nu putea iubi/ atinge și nici sa fie iubit cum dorea. Coloana sonora de vis!

Scenariul foarte bun, interpretarea lui Maurice Ronet a fost impecabila, nu l-am vazut de o vesnicie intr-un film, cred ca acesta a fost rolul vietii pentru el.

Parisul,,,,, (1963),,,,,, a fost rareori atât de bine filmat, muzica de Eric Satie și interpretarea autentica de Maurice Ronet sunt integrate perfect cu aceeasi textura a filmului

Ecranizare a romanului omonim scris de Pierre Drieu La Rochelle în 1931, Le feu follet narează ultimele zile din viaţa unui alcoolic depresiv obsedat de ideea sinuciderii. Creaţia lui Malle este unul dintre cele mai tulburătoare filme având ca subiect un sinucigaş din istoria cinematografului şi îi oferă lui Maurice Ronet rolul vieţii lui.

Un film de arta extraordinar , foarte depresiv , regizat si jucat excelent , cu un scenariu de asemeni foarte bun....

Alain ia viața mult prea în serios. Acest lucru nu este de condamnat dar vine cu consecințele de rigoare: nemulțumiri, senzația că trece ca gâsca prin apă, exigențe vizavi de propria persoană. Ar vrea să trăiască intens, ar vrea să simtă un foc puternic, ceva care să-l țină pe lumea asta dar, nu găsește sclipirea de care are nevoie. Femeile arată toate la fel (curios, chiar sunt machiate la fel) deși recunoaște că o vreme l-au pasionat. Prietenii simt că ceva nu este în regulă, văd că s-a schimbat mult față de cum era înainte (cine știe ce anume fură cheful de viață?!) dar nu-l pot întoarce din drum. Ca soluție salvatoare (cândva folosise alcoolul pe post de prieten) încearcă să iasă din viață, ca și cum pe partea cealaltă a scenei va găsi răspunsul mult căutat. E și asta o variantă de speranță numai că implică un risc. Un film deprimant, dacă-l iei prea în serios.