Părerea criticului
Un romance ce amintește de antologicul Love Story (1970) combinat cu un heist movie cu foarte bune scene de jafuri, filmul Le Fidèle/Racer and the Jailbird funcționează perfect în prima jumătate, după care apasă până la refuz pedala melodramei.
Drama celor doi iubiți nu smulge în final nicio lacrimă spectatorului, tocmai printr-o supralicitare a factorului tragic în absența unei griji mai mari pentru construirea personajului feminin și a motivațiilor ce leagă într-o iubire atât de profundă protagoniștii. Finalul nu are nicio justificare dacă gândim strict în termenii narațiunii cinematografice. Scenariștii reuşiseră să-şi ducă la îndeplinire intenţiile, dar supralicitează inutil sfârșitul.
Adèle Exarchopoulos dă consistență personajului ei, destul de schematic din scenariu iar Matthias Schoenaerts face un rol mare, reconfirmându-și talentul. El jefuiește bănci iar ea este șofer de curse iar acest aspect nu e în niciun fel folosit de scenariștii Thomas Bidegain, Noé Debré și Michaël R. Roskam. Ca de pildă el să-i propună ei să fie șoferul din timpul jafului, aici să apară disensiuni în cuplu sau o luptă interioară a protagonistei, între iubirea față de Gino (Matthias Schoenaerts) și devotamentul față de perceptele morale.
Gangsterul Gino ('Gigi') o abordează pe Benedicte ('Bibi') la un circuit de curse unde tânăra conduce neînfricată. Cunoscându-i background-ul la limita legii, spectatorul e tentat să creadă ca bărbatul vrea să o atragă în lumea jafurilor, că e în căutarea unui șofer suficiet de experimentat încât să scape de orice urmăritor. Dar, nu, bărbatului chiar i-a căzut cu tronc fata și așa se leagă o relație foarte pasională, în care el îi mărturisește ei adevărul, și anume că sparge bănci, iar ea nu îl crede. Cei doi își continuă povestea de iubire, cu dese absențe ale lui și promisiuni că va renunța la „afaceri”, pentru a-și petrece timpul cu ea. Singurul lucru de care se teme el sunt câinii, un alt element introdus în scenariu dar neexplorat ulterior (creionează vulnerabilitățile personajului și latura lui umană, dar aceste elemente oricum sunt evidente din relația lui cu Bénédicte). Cu un agent infiltrat în grupul lor de prieteni, lanțul legii se strânge tot mai tare în jurul lui Gigi... care își va pierded libertatea.
Filmul are ritm și energie, actorii sunt buni, povestea e credibilă cam trei sferturi din film iar dacă se încheia măcat cu jumătate de oră mai devreme ar fi fost o producție mult mai bună. Titlul în română al filmului e, mai degrabă, un tagline.
Drama celor doi iubiți nu smulge în final nicio lacrimă spectatorului, tocmai printr-o supralicitare a factorului tragic în absența unei griji mai mari pentru construirea personajului feminin și a motivațiilor ce leagă într-o iubire atât de profundă protagoniștii. Finalul nu are nicio justificare dacă gândim strict în termenii narațiunii cinematografice. Scenariștii reuşiseră să-şi ducă la îndeplinire intenţiile, dar supralicitează inutil sfârșitul.
Adèle Exarchopoulos dă consistență personajului ei, destul de schematic din scenariu iar Matthias Schoenaerts face un rol mare, reconfirmându-și talentul. El jefuiește bănci iar ea este șofer de curse iar acest aspect nu e în niciun fel folosit de scenariștii Thomas Bidegain, Noé Debré și Michaël R. Roskam. Ca de pildă el să-i propună ei să fie șoferul din timpul jafului, aici să apară disensiuni în cuplu sau o luptă interioară a protagonistei, între iubirea față de Gino (Matthias Schoenaerts) și devotamentul față de perceptele morale.
Gangsterul Gino ('Gigi') o abordează pe Benedicte ('Bibi') la un circuit de curse unde tânăra conduce neînfricată. Cunoscându-i background-ul la limita legii, spectatorul e tentat să creadă ca bărbatul vrea să o atragă în lumea jafurilor, că e în căutarea unui șofer suficiet de experimentat încât să scape de orice urmăritor. Dar, nu, bărbatului chiar i-a căzut cu tronc fata și așa se leagă o relație foarte pasională, în care el îi mărturisește ei adevărul, și anume că sparge bănci, iar ea nu îl crede. Cei doi își continuă povestea de iubire, cu dese absențe ale lui și promisiuni că va renunța la „afaceri”, pentru a-și petrece timpul cu ea. Singurul lucru de care se teme el sunt câinii, un alt element introdus în scenariu dar neexplorat ulterior (creionează vulnerabilitățile personajului și latura lui umană, dar aceste elemente oricum sunt evidente din relația lui cu Bénédicte). Cu un agent infiltrat în grupul lor de prieteni, lanțul legii se strânge tot mai tare în jurul lui Gigi... care își va pierded libertatea.
Filmul are ritm și energie, actorii sunt buni, povestea e credibilă cam trei sferturi din film iar dacă se încheia măcat cu jumătate de oră mai devreme ar fi fost o producție mult mai bună. Titlul în română al filmului e, mai degrabă, un tagline.
