Într-adevăr incredibil jocul pustiului roscovan. Fuga lui continua parca de realitatea cruda. Momentele de maxima sensibilitate subliniate și de muzica divina din partea a doua adagio din concertul nr 5 de pian de Beethoven completează un film tulburător emoționant . Mari maeștri acești frați Dardenne care ne surprind mereu cu abordarea lor de un realism crunt a problematicii vieții din periferia societății.
Stephen2D
pe 25 Ianuarie 2016 12:59
lili22
pe 17 Aprilie 2015 22:31
Mi-a placut mai mult decat "L'enfant", asta si din cauza interpretarii exceptionale a pustiului roscat.Altceva decat prostiile americane unde e musai sa fie happy end.
psihologu
pe 19 Septembrie 2012 10:20
Copilul (L’enfant) fratilor Dardenne a crescut, iar drama abandonului sau functioneaza in Le Gamin au velo ca punct de plecare pentru un studiu in vivo asupra structurarii constiintei morale.
Fratii belgieni Jean-Pierre si Luc Dardenne si-au gasit de-a lungul anilor un public al lor. Nu foarte numeros, dar select. Festivalurile de film ii primesc cu bratele deschise. Cannes-ul ii adora, drept dovada numeroasele nominalizari si distinctii obtinute acolo. Tematic si stilistic asa-zisul nou val al cinematografiei romanesti se aseaza destul de aproape de ei. Fratii Dardenne insisi apreciaza peliculele recente semnate de autorii tineri de la noi, motiv pentru care una din companiile lor de productie investeste in viitorul proiect al lui Cristian Mungiu, o poveste cu punctul de pornire in drama cu cheie religioasa de la Tanacu din 2005. Fratii au fost recent la Bucuresti, iar lansarea lui Le gamin au velo s-a facut chiar in prezenta lor.
Surpriza filmului, prevestita inca din afisul peliculei, vine din tresarirea optimista pe care o aduce. Fata de L’Enfant, filmul e mai cald, mai colorat, mai viu si mai deschis. Sigur ca se lucreaza in aceeasi eficienta cinematografica cunoscuta pentru Dardenni, in nuante pe alocuri crude de naturalism, cu dialog redus la minim si raptusuri actionale. Dar la fel cum in viata sunt momente cand faci alegeri constiente in ceea ce priveste viitorul tau, cand poti inchide un capitol si deschide unul nou, asa si in Le gamin au velo autorii surprind, intr-un amestec emotional de frica si bucurie, momentul cand un copil isi alege tabara. O face intr-o conditie apropiata de basm, alergand pe bicicleta (calul modern) de la lupul cel rau care traieste in padurea de la marginea orasului sub chip de dealer de droguri, catre zana cea buna in reprezentarea unei coafeze de care se izbeste intamplator atunci cand alearga in cautarea tatalui dezinteresat (interpretat de obisnuitul Jeremie Renier).
Alergatul e una din cele mai la indemana solutii pe care Cyril, in interpretarea fenomenala a lui Thomas Doret - actor neprofesionist, le are la dispozitie pentru a-si consuma suferinta surda si senzatia de claustrofobie experimentata in sfera orfelinatului. Agitatia lui Cyril ia alteori forme mai dure - agresivitate, uneori chiar autoadresata. Si atunci cand se linisteste, sleit de puteri, Cyril e la fel de tulburator emotional. Pentru ca nu stie, pana in ultima secunda, incotro sa o apuce.
Ovipac
pe 25 August 2012 16:49
din punctul meu de vedere e cel mult bunicel, cel putin nu a reusit sa ma impresioneze pe mine, desi din punctul meu de vedere filmul incearca sa descrie o intamplare posibila, nu e prea convingator.
goldenleaves
pe 16 Iulie 2012 12:27
Un film de un realism tulburator, care te trece prin multe emotii si iti arata oamenii asa cum sunt ei. M-am bucurat sa vad un film bun
AdrianPopescu
pe 09 Iunie 2012 06:42
O drama socanta care ne prezinta ura si razbunarea in antiteza cu puterea de a ierta, laitmotiv care se repeta pe tot parcursul filmului in diferite ipostaze.
Din pacate traim intr-o lume dominata de oameni asemenea celor care ar lasa copilul muribund in urma cazaturii, singura lor preocupare fiind aceea de a se eschiva, de a supravietui ei insisi. Un instinct animalic, transmis din tata in fiu dupa cum ne arata filmul - nu mai exista nimic uman.
margott
pe 21 Martie 2012 14:40
Pustiul din film mi-a adus aminte de un alt personaj de film, britanic de data asta, si anume Mia din Fish Tank. Aceeasi personalitate aricioasa care respinge pe toata lumea, pana ajunge sa faca deosebirea dintre iresponsabilitatea parinteasca si dragostea neconditionata a unui strain.
pe 21 Martie 2012 11:47
[...] de Film de la Cannes, premiu castigat de doua ori, pentru Rosetta (1999) si L’enfant (2005). Le gamin au vélo a castigat Marele Premiu al Juriului anul trecut, la Cannes, asa ca asteptarile acestei drame erau [...]
sabinalin
pe 15 Martie 2012 06:26
Memoria cinematografica a subsemnatului ii va retine pentru totdeauna pe fratii Dardenne ca fiind doi cineasti care au creat un film pe care cel care scrie l-a vazut singur in sala, era pe atunci o premiera, s-a mai intamplat ulterior la "Roming". Filmul cu pricina se numea "L'enfant" si primise Palme d' Or la Cannes dar faptul ca la noi a fost aproape ignorat de popor nu trebuie sa ne mire ca doar suntem intr-o tara care functioneaza cu scara rasturnata a valorilor. Fratii recidiveaza si produc inca o poveste emotionanta despre cat de complicat e sa ai un copil si cat de dificil e sa fii responsabil ca parinte. "Cine are parinti, pe pamant nu in gand/ Mai aude si-n somn glasul lumii plangand/ Cine are parinti nu e inca pierdut/ Cine are parinti are inca trecut". Genialele versuri ale lui Adrian Paunescu se potrivesc perfect situatiilor din acest film realizat cu economie de mijloace dar care emana foarte multa forta interioara. Copilul din rolul principal duce in spate interpretativ intreaga pelicula iar cei din jurul sau il secondeaza cu brio.Intrebare de baraj: tatal e cum e dar mama, unde e mama? Recomandat amatorilor de cinematografie de cea mai inalta calitate!
dragulanescu
pe 10 Martie 2012 21:22
Baiatul, nu stiu ce varsta are, dar, joaca senzational...pur si simplu ai senzatia ca a fost luat de la o casa de copii si filmat cu camera ascunsa. Cecile de France are marea calitate de a nu incerca sa monopolizeze scenele in care apare impreuna cu Cyril, in rest, ca de obicei, este OK fara sa fie remarcabila. Tema filmului nu prinde la publicul roman, neavand niciun filon comercial, senzational, chiar si finalul, poate fi considerat un happy-end, sau nu...
andreisri
pe 10 Februarie 2012 19:55
de acord cu tine cosmin dasta filmele europene nu vor fi nici o data asemanate cu cele din U.S.A la ei totul e lapte si miere parca fiecare gen de film are aceaiasi idee la baza rar filme cu scenari diferite pe cand la europeni scenariu,... e mult mai real. Un film bun merita vazut RECOMAND
Jazz-Stalker
pe 27 Ianuarie 2012 08:19
Varianta corecta a titlului in engleza e "The Kid With A Bike"!
cosmin742000
pe 10 Ianuarie 2012 09:57
Un film care are ca punct forte realismul. Are toate firele de par (nu a tras nimeni de ele) .Daca de obicei in filmele (in special cele americane ) cu orfani (sau copii abandonati) acestia sunt prezentati ca niste ingerasi , aici nu e cazul. Actorii joaca foarte natural.si credibil.
aayana
pe 20 Noiembrie 2011 01:48
Cyril are doisprezece ani și încearcă să-și facă ordine în viață. Nu prea pare ocupația obișnuită a unui copil. Tatăl nu-l mai vrea deoarece abia mai face față propriilor probleme. Nu știe cum să-i spună, așa că-l trimite la cămin în speranța că băiatul îl va uita. Cyril nu se poate atașa de niște străini și încearcă să rezolve toate problemele adulților. Singurul lucru rămas de la tatăl său este bicicleta, pentru care este chiar în stare să devină un pitbull când cineva încearcă să i-o fure.
Printr-o întâmplare ciudată, se împrietenește cu Samantha. Mai cunoaște și alți oameni, cu fiecare încercând să recreeze legătura paternă pierdută. Răspunsurile vor veni pe parcurs, după dese momente de furie.
Dacă-n prima parte a filmului Cyril pare un animăluț neîmblânzit, pe parcurs se schimbă ceva.
Fratii belgieni Jean-Pierre si Luc Dardenne si-au gasit de-a lungul anilor un public al lor. Nu foarte numeros, dar select. Festivalurile de film ii primesc cu bratele deschise. Cannes-ul ii adora, drept dovada numeroasele nominalizari si distinctii obtinute acolo. Tematic si stilistic asa-zisul nou val al cinematografiei romanesti se aseaza destul de aproape de ei. Fratii Dardenne insisi apreciaza peliculele recente semnate de autorii tineri de la noi, motiv pentru care una din companiile lor de productie investeste in viitorul proiect al lui Cristian Mungiu, o poveste cu punctul de pornire in drama cu cheie religioasa de la Tanacu din 2005. Fratii au fost recent la Bucuresti, iar lansarea lui Le gamin au velo s-a facut chiar in prezenta lor.
Surpriza filmului, prevestita inca din afisul peliculei, vine din tresarirea optimista pe care o aduce. Fata de L’Enfant, filmul e mai cald, mai colorat, mai viu si mai deschis. Sigur ca se lucreaza in aceeasi eficienta cinematografica cunoscuta pentru Dardenni, in nuante pe alocuri crude de naturalism, cu dialog redus la minim si raptusuri actionale. Dar la fel cum in viata sunt momente cand faci alegeri constiente in ceea ce priveste viitorul tau, cand poti inchide un capitol si deschide unul nou, asa si in Le gamin au velo autorii surprind, intr-un amestec emotional de frica si bucurie, momentul cand un copil isi alege tabara. O face intr-o conditie apropiata de basm, alergand pe bicicleta (calul modern) de la lupul cel rau care traieste in padurea de la marginea orasului sub chip de dealer de droguri, catre zana cea buna in reprezentarea unei coafeze de care se izbeste intamplator atunci cand alearga in cautarea tatalui dezinteresat (interpretat de obisnuitul Jeremie Renier).
Alergatul e una din cele mai la indemana solutii pe care Cyril, in interpretarea fenomenala a lui Thomas Doret - actor neprofesionist, le are la dispozitie pentru a-si consuma suferinta surda si senzatia de claustrofobie experimentata in sfera orfelinatului. Agitatia lui Cyril ia alteori forme mai dure - agresivitate, uneori chiar autoadresata. Si atunci cand se linisteste, sleit de puteri, Cyril e la fel de tulburator emotional. Pentru ca nu stie, pana in ultima secunda, incotro sa o apuce.
Din pacate traim intr-o lume dominata de oameni asemenea celor care ar lasa copilul muribund in urma cazaturii, singura lor preocupare fiind aceea de a se eschiva, de a supravietui ei insisi. Un instinct animalic, transmis din tata in fiu dupa cum ne arata filmul - nu mai exista nimic uman.
Printr-o întâmplare ciudată, se împrietenește cu Samantha. Mai cunoaște și alți oameni, cu fiecare încercând să recreeze legătura paternă pierdută. Răspunsurile vor veni pe parcurs, după dese momente de furie.
Dacă-n prima parte a filmului Cyril pare un animăluț neîmblânzit, pe parcurs se schimbă ceva.