Nu știu de alții, dar personal îl prefer pe Kaurismäki când e mai absurd (ca o măslină), nu neapărat tratând un subiect uleios de la o distanță confortabilă (ca și cum ai savura un cotlet cu un sos de scoici).
iulian94
pe 11 Decembrie 2013 12:58
Filmul este foarte bun si simplu , m-a impresionat povestea, nota 8.
lili22
pe 08 Decembrie 2013 09:40
Nu inteleg de ce a fost numit comedie, filmul e interesant, eu am o slabiciune pentru filmele frantuzesti, asa ca s-ar putea sa nu fiu obiectiva.
cosmin742000
pe 02 August 2013 10:38
Un film excelent , de o sensibilitate aparte , cu un subiect foarte sensibil in Franta ultimilor ani. Trebuie retinut insa ca emigrantii sunt si ei oameni , care nu pleaca din tara lor fiindca acolo li s-a urat cu binele.Mi-a mai placut la acest film si faptul ca a fost jucat de actori , nu de niste chipuri angelice cu aere de vedeta.
monetta3
pe 20 Martie 2013 02:37
Simplu si frumos , merita vazut intr-o duminica . fphvac01 amuzant comentariul tau , dar francezii fac cele mai bune filme . parerea mea .
cosmin_kedii
pe 09 Februarie 2013 18:44
Este o poveste frumoasa, care este uneori foarte amuzanta și poate chiar dureroasă. Kaurismaki a conceput un film minunat
AdrianPopescu
pe 09 Iunie 2012 07:13
Pelicula ne prezinta povestea unor oameni simpli care reusesc sa infaptuiasca lucruri grandioase fara a avea nevoie de altceva decat de simpla omenie - o insusire care risca sa apara numai in dictionare.
Un film care inspira bunatate prin toti porii, cu un final fericit care parca e menit sa redea speranta intr-o lume simpla si definit mai fericita.
Concluzia filmului - simplitatea si saracia par a fi singurii factori in masura sa creeze mediul propice pentru perpetuarea compasiunii si a bunavointei.
narcisson
pe 20 Mai 2012 01:55
Nu inteleg de ce in sinopsis se spune ca este o comedie de o sensibilitate aparte. Am schitat un SINGUR zambet vazand acest film. Colegul fphvac01 are dreptate, este un film facut si destinat unor anumite categorii de oameni (de preferat cei cu multi ani la activ). Filmul se vrea a fi o drama, insa in afara de boala mortala a sotiei si de saracia in care traiesc, nu vad nimic dramatic. Este mai mult o lectie de compasiune si pietate. Regizorul Kaurismäki a avut o poveste frumoasa de viata, dar parerea mea e ca mai avea de lucrat la acest film. In schimb, actorul principal mi se pare absolut ideal pentru interpretarea rolului. Nota mea este 6-Bunicel.
fphvac01
pe 10 Mai 2012 02:41
pare realizat de si facut pt oameni loviti de multi ani de senilitate. actori mai anchilozati (la propriu), dop mai astenic, regizor mai somnolent la montaj... si lista poate continua in aceiasi termeni... mai rar monser. astept cu interes continuarea filmului, ceva sa se desfasoare intre doi loviti de alzeimer si care sorb cu paiul ceiutz in scene de 30 minute fiecare, cu lumina pusa totdeauna din stanga sus, asa, usor dramatic a la renastere italiana pt copilarie neuronala la vremea senectutii. si, daca se poate, cu niste babe care fac schimb de placi dentare inante sa mearga la imbalsamare. avea un haz foarte negru filmul, cand toata babalimea care e prezenta in film are peste 80 de ani, inclusiv (ha!) doctorul (care pare mai pe moarte decat pacienta)... haz negru zic pt ca, din pacate, sunt zone din franta fix asa, pur si simplu sufocate doar de batranete, fara picior de tinerel de 50 de ani pe o raza de 500 km in jur. poate ca ei sunt de fapt publicul tinta: ceva lent si morfolit, sa poata intelege si tine pasul cu viteza si doamna colonel de la salonul 4 care tocmai isi serbeaza cea de a 300-a primavara. RECOMANDARE: mergeti totusi sa vedeti filmul, pentru a intelege apoi de ce un moartea domnului lazarescu poate face valva in franta: pentru ca, pe langa ce scot francezii aflati la cel de-al 5-lea prag de pensionare (pilonul "viata de apoi"), noul cinema romanesc e tot un film de actiune si suspans care nici nu te lasa sa respiri de ce ritm are
RudeDud
pe 08 Mai 2012 23:06
Bine faci,bine gasesti!...........................................
Vegetarian
pe 04 Mai 2012 13:21
Este un film potrivit si pt lista : Afaceri profitabile pt locuitorii oraselor din Europa , America de nord etc - munca usoara in apart etc ... ? Moise Guran a zis la Ora de busines 3apr12 , ca filmu asta prezinta cum poate fi vandut un tablou mai mult sau mai putin abstract .
.. . O versiune a tabloului "Ţipătul" realizată de pictorul norvegian Edvard Munch a fost adjudecată, in 3mai 12 , la New York , cu 119,92 milioane de dolari , stabilind cu această ocazie un nou record absolut de preţ şi devenind opera de artă cel mai scump vândută vreodată la licitaţie, informează AFP.
. . Licitaţia, organizată la sediul casei Sotheby's din New York, a durat doar 12 minute, iar sumele puse în joc creşteau cu peste 10 milioane de dolari într-un singur minut. În această ambianţă electrică, şapte cumpărători şi-au disputat cu multă încrâncenare această operă de artă, estimată la 80 de milioane de dolari.
Pastelul realizat în 1895, reprezentând un bărbat în timp ce ţipă, cu mâinile în jurul feţei, având în fundal cerul însângerat al oraşului Oslo, esta singura dintre cele patru variante ale tabloului "Ţipătul" care era încă deţinută de un colecţionar particular. Celelalte trei versiuni ale tabloului aparţin unor muzee norvegiene.
Licitaţia s-a încheiat într-un ropot de aplauze, după ce comisarul Tobias Meyer a anunţat stabilirea unui record mondial.
. . . Niciun detaliu nu a fost oferit publicităţii despre identitatea cumpărătorului, care făcea subiectul multor speculaţii după licitaţie, însă vânzătorul, omul de afaceri norvegian Petter Olsen, s-a declarat foarte mulţumit pentru stabilirea acestui record.
Între 1893 şi 1910, Edvard Munch, pictor expresionist (1863-1944), a realizat patru versiuni pentru acest tablou, devenit de-a lungul anilor un veritabil simbol al angoasei universale.
. . . Versiunea vândută miercuri seară în cadrul licitaţiei de artă impresionistă şi modernă organizată de casa Sotheby's aparţinea de peste 70 de ani familiei Olsen. Petter Olsen a moştenit tabloul de la tatăl lui Thomas, vecin, prieten şi protector al lui Munch.
. . . Doar opt opere de artă au depăşit, în trecut, pragul de 80 de milioane de dolari în cadrul unei licitaţii şi niciuna nu a atins suma de 100 de milioane de dolari, ca sumă netă în licitaţia efectivă. Tabloul lui Munch este singura operă care a reuşit această performanţă.
Precedentul record mondial de preţ era deţinut de un tablou de Picasso, "Nu au plateau de sculpteur", vândut cu 106,4 milioane de dolari (inclusiv taxe) în mai 2010, la sediul casei Christie's, la New York.
Cu banii încasaţi, Petter Olsen a spus că va construi un nou muzeu dedicat artistului în Norvegia.
. . . Vânzarea operei lui Munch a permis casei Sotheby's să îşi depăşească propriul record pentru o singură seară de licitaţie de artă impresionistă şi modernă, care era de 286,2 milioane de dolari, şi data din 1990.
Miercuri seară, prin vânzarea a 65 dintre cele 76 de loturi propuse la licitaţie, casa Sotheby's a obţinut suma de 330,56 milioane de dolari.
pe 04 Mai 2012 05:36
[...] este de mirare ca Festivalul Filmului European a avut deschiderea cu filmul Le Havre. De fapt, era de asteptat. Inca de cand am vazut afisul festivalului, care reprezinta un geamantan [...]
pe 26 Aprilie 2012 15:54
[...] fara sentimentalisme si care a extaziat mare parte din public, performanta lui Kaurismaki din Le Havre va trece neobservata, tocmai probabil din cauza delicatetei demonstratiei. Va ramane placerea [...]
xerses
pe 09 Aprilie 2012 10:44
Un film care "merge" mai greu pentru cei pasionati de actiune.
tomystar
pe 03 Aprilie 2012 14:39
Un film extraordinar care dupa parerea mea nu trebuie ratat. O poveste despre viata, iubire, dragoste, pasiune si nu in ultimul rand milostenie sufleteasca, un film ce rar am vazut
Un film care inspira bunatate prin toti porii, cu un final fericit care parca e menit sa redea speranta intr-o lume simpla si definit mai fericita.
Concluzia filmului - simplitatea si saracia par a fi singurii factori in masura sa creeze mediul propice pentru perpetuarea compasiunii si a bunavointei.
.. . O versiune a tabloului "Ţipătul" realizată de pictorul norvegian Edvard Munch a fost adjudecată, in 3mai 12 , la New York , cu 119,92 milioane de dolari , stabilind cu această ocazie un nou record absolut de preţ şi devenind opera de artă cel mai scump vândută vreodată la licitaţie, informează AFP.
. . Licitaţia, organizată la sediul casei Sotheby's din New York, a durat doar 12 minute, iar sumele puse în joc creşteau cu peste 10 milioane de dolari într-un singur minut. În această ambianţă electrică, şapte cumpărători şi-au disputat cu multă încrâncenare această operă de artă, estimată la 80 de milioane de dolari.
Pastelul realizat în 1895, reprezentând un bărbat în timp ce ţipă, cu mâinile în jurul feţei, având în fundal cerul însângerat al oraşului Oslo, esta singura dintre cele patru variante ale tabloului "Ţipătul" care era încă deţinută de un colecţionar particular. Celelalte trei versiuni ale tabloului aparţin unor muzee norvegiene.
Licitaţia s-a încheiat într-un ropot de aplauze, după ce comisarul Tobias Meyer a anunţat stabilirea unui record mondial.
. . . Niciun detaliu nu a fost oferit publicităţii despre identitatea cumpărătorului, care făcea subiectul multor speculaţii după licitaţie, însă vânzătorul, omul de afaceri norvegian Petter Olsen, s-a declarat foarte mulţumit pentru stabilirea acestui record.
Între 1893 şi 1910, Edvard Munch, pictor expresionist (1863-1944), a realizat patru versiuni pentru acest tablou, devenit de-a lungul anilor un veritabil simbol al angoasei universale.
. . . Versiunea vândută miercuri seară în cadrul licitaţiei de artă impresionistă şi modernă organizată de casa Sotheby's aparţinea de peste 70 de ani familiei Olsen. Petter Olsen a moştenit tabloul de la tatăl lui Thomas, vecin, prieten şi protector al lui Munch.
. . . Doar opt opere de artă au depăşit, în trecut, pragul de 80 de milioane de dolari în cadrul unei licitaţii şi niciuna nu a atins suma de 100 de milioane de dolari, ca sumă netă în licitaţia efectivă. Tabloul lui Munch este singura operă care a reuşit această performanţă.
Precedentul record mondial de preţ era deţinut de un tablou de Picasso, "Nu au plateau de sculpteur", vândut cu 106,4 milioane de dolari (inclusiv taxe) în mai 2010, la sediul casei Christie's, la New York.
Cu banii încasaţi, Petter Olsen a spus că va construi un nou muzeu dedicat artistului în Norvegia.
. . . Vânzarea operei lui Munch a permis casei Sotheby's să îşi depăşească propriul record pentru o singură seară de licitaţie de artă impresionistă şi modernă, care era de 286,2 milioane de dolari, şi data din 1990.
Miercuri seară, prin vânzarea a 65 dintre cele 76 de loturi propuse la licitaţie, casa Sotheby's a obţinut suma de 330,56 milioane de dolari.