Nu e pe SkyShowtime. Le locataire. Nu e pe SkyShowtime
Dragos.87
pe 20 Septembrie 2023 23:49
Mi-a plăcut foarte mult, filmul prezintă răceala malefică a societății prin a face rău..Povestea are o profunzime încât odată pătruns te acaparează complet prin lenta desfășurare a acțiunii. Duritatea oamenilor și ceea ce este mai rău în noi vezi în acest film absolut magnific..doar Roman Polanski putea să creeze așa capodoperă,recomand insistent!
nathalie_dinu
pe 28 Septembrie 2019 23:05
Filmul infatiseaza societatea si claustrarea pe care o resimte individul diferit, care refuza sa faca parte din norma, in mijlocul acesteia.
Omenirea nu a suportat niciodata ''anomaliile'', nu a tolerat nimic din ceea ce nu ii seamana si a incercat prin toate mijloacele sa ''reduca'' individul la masa, sa sugrume personalitatea si sa uniformizeze gandirea, asa cum face aproape orice sistem. Asa cum conceptiile invechite, ideile preconcepute, sunt dusmanii noului si prin aceasta dusmanii evolutiei, tot asa societatea imbatranita distruge tineretea, tinerete pe care o invidiaza atat si careia ii neaga dreptul la viata si la fericire.
Ce sanse are dragostea intr-o lume care isi traieste iluzia vietii dupa tipare si ale carei singure emotii provin din perversitate si voyerism?
Societatea nu vrea libertate, nu vrea tinerete, nu vrea fericire, nu vrea dragoste, nu vrea inteligenta.
Vrea doar sa fii asemenea ei, sa te consume si sa nu fii altfel, pentru ca ii este frica. Frica ca acest altfel o poate distruge, ca acest altfel ii poate arata limpede cine este cu adevarat, deoarece ''altfel'' reprezinta dovada ca ea, ca sistem, a esuat.
into_the_labyrinth
pe 29 Noiembrie 2016 05:55
Unul dintre cele mai tari filme despre dedublări şi halucinaţii pe care le-am văzut, filmul lui Roman Polanski (în care acesta apare şi ca actor, şi chiar interpretează extrem de convingător) este un model de cum să faci dramă/thriller care să te înfioare, fără să recurgi la violenţă excesivă. Atmosfera este una tenebroasă, iar dedublarea eroului este una de la un moment dat înspăimântătoare, acesta, locuind în apartamentul unei sinucigaşe, sfârşind prin a se identifica parţial cu ea şi a crede că este urzit un complot împotriva sa, deşi filmul sugerează că avea halucinaţii. Desigur, pelicula regizorului polonez rămâne una destul de criptică, fiindcă nu aflăm ce se întâmplase de fapt cu fosta locatară a apartamentului, şi în ce consta blestemul care pare a-l atinge pe erou, deşi acesta se strecoară în anturajul celei decedate, de unde ar fi putut afla mai multe. Dar poate că e mai bine că rămâne o aură de mister, decât să se fi încercat o explicare forţată. Le locataire te ţine în tensiune de la început până la sfârşit şi, sincer, pe parcursul vizionării m-am gândit că multe pelicule contemporane nu au valoarea acestui film relativ „de modă veche”, făcut în 1976, dar aproape perfect ca realizare.
sabinalin
pe 07 Noiembrie 2016 15:23
„Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.”
Geniala fraza caragialiana e pusa in gura conului Leonida insa in filmul lui Roman Polanski lucrurile sunt cat se poate de serioase si de complicate. Poate ca pe buna dreptate criticii au considerat acest film drept unul greu accesibil, pretios, mult prea incarcat de sensuri. Splendida aparitia lui Isabelle Adjani, inca o prestatie de mare forta actoriceasca pentru... Roman Polanski pe care l-am apreciat ca actor si in filmul lui Tornatore "Una pura formalita".
Stephen2D
pe 30 Octombrie 2016 19:56
"Le locataire" poate fi considerat un film relativ necunoscut în filmografia regizorului Roman Polanski, însă este unul important datorită faptului că, pe lângă atmosfera tensionată și intens paranoică, reușește să fie și film horror și critică socială axată mai mult pe o teroare claustrofobă.
Sunt examinate teme precum singurătatea și sensul existenței mărunte ale unui tânăr locatar pe nume Trelkovsky (Polanski însuși), un francez de origine poloneză ce a venit să locuiască în apartamentul unui bătrân rece și sever în ce privește ordinea pe care chiriașii săi trebuie să o respecte. Acesta află că înaintea sa, în același apartament, a locuit o femeie ce s-a aruncat dintr-odată de la fereastră, acum fiind în spital. Acest lucru nu pare să-l deranjeze pe Trelkovsky prea mult, dar pe durata șederii sale află încet lucruri stranii despre întreaga clădire. Vecinii săi devin din ce în ce mai intruzivi în viața sa, până când ajunge la concluzia că o întreagă conspirație diabolică vrea să îl reducă la tăcere, aceasta fiind formată de oamenii care, la început, l-au acceptat.
Pe parcursul filmului, este interesant de văzut schimbarea de caracter pe care o suferă Trelkovsky, de la măruntul om ce se exprimă doar printr-o agresivitate pasivă și furie, până la violența patologică pe care o dezvoltă ulterior pentru oamenii din jur care vor să-l transforme într-o victimă. Trăind o viață respectabilă, corespunzătoare, nu a fost niciodată în stare să-și impună propriul punct de vedere, ajungând să refuze până la nebunie dorințele societății. Transformarea sa este bruscă și abruptă și poate reprezenta în același timp și o cădere psihologică și un act de rebeliune împotriva societății, în special cea franceză a anilor 1970. Francezii, ca și înaintașii lor, au avut o dorință insuportabilă de a-i face pe alții să se conformeze dorințelor maselor, însă acest lucru, ne spune filmul, nu poate duce decât la nebunie.
Finalul este ambiguu și simbolic, dar reflectă peste tot oameni ce sunt torturați de propriul sentiment de insignifianță, dar ce nu trebuie să lase cruzimea altora să le dicteze modul de a fi. Felul compulsiv de a reacționa este la fel de blamat, însă filmul capătă o turnură comică spre final, oferind în același timp o experiență gotică, claustrofobă, de groază psihologică cu elemente perfect perfide.
lili22
pe 02 Ianuarie 2015 23:30
Cu tot Polanski spun ca acest film nu mi-a placut si nu l-as vedea a doua oara nici batuta.
cosmin_kedii
pe 05 Aprilie 2013 10:23
un foarte bun film al lui Roman Polanski, care din nou ne arată gradul din talentul său
Omenirea nu a suportat niciodata ''anomaliile'', nu a tolerat nimic din ceea ce nu ii seamana si a incercat prin toate mijloacele sa ''reduca'' individul la masa, sa sugrume personalitatea si sa uniformizeze gandirea, asa cum face aproape orice sistem. Asa cum conceptiile invechite, ideile preconcepute, sunt dusmanii noului si prin aceasta dusmanii evolutiei, tot asa societatea imbatranita distruge tineretea, tinerete pe care o invidiaza atat si careia ii neaga dreptul la viata si la fericire.
Ce sanse are dragostea intr-o lume care isi traieste iluzia vietii dupa tipare si ale carei singure emotii provin din perversitate si voyerism?
Societatea nu vrea libertate, nu vrea tinerete, nu vrea fericire, nu vrea dragoste, nu vrea inteligenta.
Vrea doar sa fii asemenea ei, sa te consume si sa nu fii altfel, pentru ca ii este frica. Frica ca acest altfel o poate distruge, ca acest altfel ii poate arata limpede cine este cu adevarat, deoarece ''altfel'' reprezinta dovada ca ea, ca sistem, a esuat.
Geniala fraza caragialiana e pusa in gura conului Leonida insa in filmul lui Roman Polanski lucrurile sunt cat se poate de serioase si de complicate. Poate ca pe buna dreptate criticii au considerat acest film drept unul greu accesibil, pretios, mult prea incarcat de sensuri. Splendida aparitia lui Isabelle Adjani, inca o prestatie de mare forta actoriceasca pentru... Roman Polanski pe care l-am apreciat ca actor si in filmul lui Tornatore "Una pura formalita".
Sunt examinate teme precum singurătatea și sensul existenței mărunte ale unui tânăr locatar pe nume Trelkovsky (Polanski însuși), un francez de origine poloneză ce a venit să locuiască în apartamentul unui bătrân rece și sever în ce privește ordinea pe care chiriașii săi trebuie să o respecte. Acesta află că înaintea sa, în același apartament, a locuit o femeie ce s-a aruncat dintr-odată de la fereastră, acum fiind în spital. Acest lucru nu pare să-l deranjeze pe Trelkovsky prea mult, dar pe durata șederii sale află încet lucruri stranii despre întreaga clădire. Vecinii săi devin din ce în ce mai intruzivi în viața sa, până când ajunge la concluzia că o întreagă conspirație diabolică vrea să îl reducă la tăcere, aceasta fiind formată de oamenii care, la început, l-au acceptat.
Pe parcursul filmului, este interesant de văzut schimbarea de caracter pe care o suferă Trelkovsky, de la măruntul om ce se exprimă doar printr-o agresivitate pasivă și furie, până la violența patologică pe care o dezvoltă ulterior pentru oamenii din jur care vor să-l transforme într-o victimă. Trăind o viață respectabilă, corespunzătoare, nu a fost niciodată în stare să-și impună propriul punct de vedere, ajungând să refuze până la nebunie dorințele societății. Transformarea sa este bruscă și abruptă și poate reprezenta în același timp și o cădere psihologică și un act de rebeliune împotriva societății, în special cea franceză a anilor 1970. Francezii, ca și înaintașii lor, au avut o dorință insuportabilă de a-i face pe alții să se conformeze dorințelor maselor, însă acest lucru, ne spune filmul, nu poate duce decât la nebunie.
Finalul este ambiguu și simbolic, dar reflectă peste tot oameni ce sunt torturați de propriul sentiment de insignifianță, dar ce nu trebuie să lase cruzimea altora să le dicteze modul de a fi. Felul compulsiv de a reacționa este la fel de blamat, însă filmul capătă o turnură comică spre final, oferind în același timp o experiență gotică, claustrofobă, de groază psihologică cu elemente perfect perfide.