"Revenit la adaptarea unui vodevil, Rene Clair compune opera sa nu cea mai bogata, dar in acest moment cea mai reusita, poate capodopera sa." - Maurice Bardeche, Robert Brasillach - 1954 (Histoire du cinema)
Filmul “Milionul” debuteaza cu o scena filmata pe un acoperis parizian. Doi amorezi filtreaza si apoi se retrag in apartamentele lor, dupa care aparatul de filmat se deplaseaza de-a lungul liniei cerului intr-o secventa filmata intr-o singura miscare. O secventa atat de dificila demonstreaza un stil cinematrografic extrem de avansat, precum si faptul ca filmul lui Clair nu este o comedie muzicala oarecare.
Un artist sarac, Michel (Rene Lefevre), are datorii la nenumarati creditori. Logodic cu inocenta Beatrice (Annabella), o neglizeaza pentru a o curta pe usuratica Wanda (Vanda Greville), iar in rest se intretine cu prietenul sau Prosper (Louis Allibert). Cand gangsterul Pere la Tulip (Paul Ollivier) patrunde in bloc ca sa scape de politie, Beatrice ii daruieste o jacheta veche de-a lui Michel. Dupa aceasta, Michel si Prosper realizeaza ca un billet de loterie pe care il cumparase valoreaza un million, insa aceasta se afla in jacheta pe care Beatrice i-o daruise lui Tulip, care - la randul sau - i-o daduse amanet tenorului Sopranelli (Constantin Siroesco), care urma sa plece peste putin timp in America. Asa demareaza comedia “Milionul”. Se da startul incurcaturilor, confuziilor, deghizarilor, certurilor si impacarilor menite sa ii reuneasca pe Michel si Beatrice si sa restituie biletul proprietarului sau de drept. Pe parcursul peripetiilor, un gangster in smooching plange dupa un cantec de dragoste, urmarirea pentru recuperarea hainei se desfasoara pe fundalul zgomotelor unui meci de rugby, iar Michel trebuie sa faca fata cererilor insidioase ale creditorilor si vecinilor sai. Poate cea mai remarcabila realizare a filmului este integrarea inregistrarilor sincrone. Dialogurile explozive sunt menite sa tempereze miscarile aparatului de filmat, iar replicile de mai mica importanta, adesea percepute ca soapte, sunt lasate in tacere. Pantru a acoperi aceste goluri in inregisrarea vorbita, muzica ambientala functioneaza ca un liant intre episoade, cu explozii ocazionale de cantece. “Milionul” mai fluid si mai dinamic vizual decat multe dintre primele filme vorbite, este si mult mai antrenant decat numeroase pelicule sonore ulterioare. Acesta este meritul scenariului si al regiei ingenioase, dar si al unei distributii cooperante care s-a pliat cerintelor unei fantezii usoare.
