Le otto montagne (2022)

Super!!!...........................................................................................................

Prea sentimental, povesti cu prietenia care dureaza ani de zile s-au mai facut chiar de catre italieni, se pare ca au o slabiciune pentru acest subiect.

Un film foarte bun al cărui mesaj m-a emoționat și tulburat. Muzica din film este excepțională alături de peisajele superbe cu munții grandioși. Un film a cărui acțiune te prinde și te pune pe gânduri, te îndreaptă spre propriile greșeli și alegeri făcute în viață. Recomand filmul!

Intai am citit despre film si mi-am propus sa-l vad.A avut putine proiectii (la putine cinematografe si doar citeva pe saptamana,la ore tirzii-filmul dureaza 147 min).Am cautat cartea lui Cognetti.Ajunsesem aproape de sfirsitul cartii,cd am reusit sa vad si filmul.Concluzia mea:cartea bate filmul.Personajul Bruno din carte mi-a creat alta parere decit Bruno din film.Nu incetez sa ma minunez:de ce autori de carti care se ecranizeaza accepta sa se intervina asupra operelor lor?Presupun ca li se cere acceptul ecranizarii.Sa fie tentatia unui cistig material,impreuna cu “sansa”de a li se face mai cunoscuta opera?Putini din cei care merg la film au curiozitatea de a citi si cartile respective.Cand ecranizarea nu este fidela cartii,mi se pare o publicitate paguboasa, care nu deserveste autorul.Nu s-a modificat mult in acest film fatza de carte.Dar sunt de ajuns 2-3 scene (inversarea cronologiei din carte,lucruri pe care le-au spus/si le-au facut unul altuia) ca perceptia despre personaje sa fie modificata.Pentru ca Bruno din carte este un personaj fascinant: pur, cinstit, dezinteresat de castigul material in favoarea prieteniei,f muncitor,inteligent desi fara sa fi avut sansa instruirii (a dus o viata grea si a fost inconjurat de rude care l-au trimis la munca de mic si nu la scoala),un bun prieten pe care ti l-ai dori si pe care ai f putine sanse sa-l gasesti vreodata.El observa cum urca caprele la munte si invata de la ele,stie sa cresca si ingrijeasca animale,poate sa construiasca case de la temelie folosind resursele locale,are curajul de a-si schimba viata-de a nu calca pe urmele tatalui sau rudelor sale,el isi respecta cuvantul dat.Pierde ferma din cauza sistemului,desi a muncit si s-a straduit mult sa aiba grija de familia lui.Bruno din film pierde 80% din farmecul si consistenta unui barbat unic,este mult mai slab creionat,ramai cu impresia unui om fara multa carte,cam aiurit si din topor.
N-am inteles de ce s-a folosit o pelicula cinematografica care-ti da impresia unui film turnat in anii ’60.Am cautat informatii despre film si realizarea lui,am gasit aproape numai in italiana- o limba pe care nu o cunosc.
Deci CITITI CARTEA!Pe mine m-a impresionat adanc

Un film minunat. Despre viata, familie, feluri de a trai.
Munte e doar un context (dar ce FUNDAL MINUNAT !!) caci cei opt munti sunt cararile vietilor noastre.
Un film despre .. dragoste, intelegere, rabdare, acceptare... DOR.
Cu "a darui, a construi, a intelege"... MINUNAT !

Muntele devine personaj, perfect integrat în alchimia celor doi bărbați. Odă munteluui, melancolie, poezie, filosofie nealterată a vieții...

Superb! Un film european sobru, incitant, care te răscolește. E povestea a doi băieți de 12 ani: Pietro ( Beria în dialectul montan din Grana ), fiul unui inginer din mediul urban și Bruno, singurul și ultimul copil dintr-un sat montan, crescut de unchiul și mătușa sa, deoarece tatăl său plecase să lucreze ca zidar la oraș. Venit în Grana pe perioada vacanței de vară, Pietro descoperă nu doar un tărâm diferit, ci și prietenia lui Bruno. Pasiunea pentru munte a celor doi îi unește de-a lungul anilor. Destinul e... alambicat pentru fiecare dintre băieți. Nu dau detalii... Se regăsesc la vârsta de 31 de ani, după ce tatăl lui Pietro se stinge. Ambii construiesc o cabană din piatră ( în amintirea tatălui lui Pietro) la poalele unui munte, la o distanță de aprox. 2 ore de mers pe jos până la cea mai apropiată urmă de civilizație. Bruno, un bărbat modest, onest și harnic e tipul inadaptatului la tot ceea ce a presupus evoluția societății, fiind mereu ancorat la lumea simplă, pură a copilăriei, când vacile se mulgeau cu mâna, iar brânzeturile se preparau conform unei rețete moștenite de generații. Pietro, în schimb, socializează, călătorește, scrie. Muntele este refugiul lui. Simbolistica muntelui e bine reliefată: libertatea, tăria sufletească, regăsirea sinelui, puritatea, ascensiunea spre divinitate, evadarea din banalitatea citadină etc. Acțiunea se derulează lent, scenariul insistând asupra trăirilor protagoniștilor și a imaginilor... În sală au fost doar 10 persoane... La final am rămas cu toții pe scaune în timp ce rula genericul... O peliculă-confesiune recomandată celor care au tăria de a rezista peste 2 ore fără a vedea violență, împușcături, sânge, elemente SF.

Un film care vine foarte potrivit în completarea cărții. Mi-a plăcut scenariul, chimia dintre cei doi protagoniști principali. A fost foarte interesantă perspectiva regizorală de a analiza relația dintre doi oameni introvertiți.