Adica ea nu a făcut un copil si cu cel de care divorteaza acum?! S-a grabit! Ar fi avut 3 si unul in burta in asteptarea altui bărbat. Cel cu nevasta in coma nu va divorta usor pt ea. Sa speram ca urmatorii masculi vor fi africani si un roman la pensie. Pentru diversitatea culturala a hexagonistilor. :) Viata împrăștiata!
lili22
pe 14 Martie 2015 10:36
Realizat de un regizor iranian care se limiteaza la o poveste tulburatoare, fara sa incerce sa faca nimanui morala sau sa ne invete cum sa ne traim viata.
Un film frumos despre complexitatea sentimentelor, consecințele inevitabile ale trecutului asupra prezentului ,o montare de maestru și de mari actori , cu o mențiune specială pentru prodigioasa Mossafa Ali ( Ahmad )
Cosmin1306
pe 05 Ianuarie 2014 13:48
Filmul ”Le Passe” (”The Past” în engleză) e cel mai recent film al lui Asghar Farhadi, singurul filmat în Franța și unicul în care actorii vorbesc în franceză. Celelalte filme ale lui sunt realizate în Iran și în toate se vorbește în persană (sau farsi), limba oficială a Iranului.
Asghar Farhadi este un regizor, scenarist și producător iranian despre care nu știam absolut nimic și pe care l-am descoperit absolut întâmplător, odată cu vizionarea filmului de mai sus. Nici despre ”Le Pasee” nu știam nimic, îl aveam demult în lista cu filme franțuzești și abia seara trecută am considerat că i-a venit rândul pentru a-l viziona.
Filmul începe în aeroport, unde Marie îl așteaptă pe Ahmad, soțul său iranian, plecat de patru ani din Franța și întors acum pentru a semna actele de divorț. În loc să-i fi rezervat cameră la hotel, Marie îl duce pe Ahmad să doarmă la ea, în casa în care mai locuiau două fete ale sale, din altă căsătorie, dar și Fouad, fiul minor al lui Samir, noul partener al Mariei și bărbatul cu care aceasta este însărcinată. În momentul în care pătrunde în casă, Ahmad își dă seama că între membrii familiei există unele conflicte pe care, fără să vrea la început, dar implicându-se voit după aceea, încearcă să le rezolve, devenind, astfel, un liant între toți cei din familia Mariei, dar și elementul care provoacă descărcarea tensiunilor psihologice ale fiecăruia în parte.
Astfel, Ahmad află că fiica Mariei, în vârstă de 16 ani, Lucie, nu-l suportă pe noul partener al mamei sale, pe care-l bănuiește că și-ar fi determinat nevasta să se sinucidă, iar din aceasta cauză nu comunică cu ceilalți și vine acasă doar ca să mănânce și să doarmă. Mai mult, nu-și dorește sub nicio formă ca mama sa se mărite cu Samir, și chiar amenință că dacă va avea loc căsătoria, ea va pleca de-acasă definitiv. Ahmad mai află de la Lucie că nevasta lui Samir nu murise, se află în comă în spital și ajunsese în această situație după ce încercase să se sinucidă, bând detergent în fața angajatei lor din curățătoria ai cărei patroni erau.
Într-un alt plan se desfășoară drama Mariei cu Samir. Se pare că bărbatul o iubește pe Marie și își dorește ca aceasta să nască copilul lui, dar, pe de altă parte, nu se poate rupe definitiv de nevasta sa legitimă, care nu era moartă, zăcea în comă în spital și pentru care nutrea încă sentimente confuze. Nici Marie nu este complet liniștită, îi reproșează lui Samir că este prins între ea și nevasta lui, dar nici ea nu are sentimentele clare pentru Ahmad, pe care-l adusese să doarmă în casa ei, și nu-i căutase cameră la hotel.
Între timp ies la iveală fapte și întâmplări senzaționale. Lucie i se confesează lui Ahmad și-i povestește despre o faptă incredibilă pe care ea o săvârșise, iar Ahmad o îndeamnă să-i explice totul mamei sale pentru a-și elibera conștiința. Lucie îl ascultă și se duce și-i povestește mamei, iar aceasta are o reacție neașteptată, reacție care are un impact devastator, în prima fază, asupra fiicei sale, dar se revarsă și asupra lui Ahmad. Totuși, acesta găsește puterea interioară și intervine decisiv în conflict pentru a pune lucrurile pe un făgaș normal.
Marie nu rezistă însă, merge și îi spune lui Samir ceea ce aflase de la fiica sa, iar acesta ia măsuri disperate cu angajata din curățătorie care, se pare, era și ea implicată în tăvălugul evenimentelor.
Filmul se încheie cu plecarea lui Ahmad în Iran și cu Samir, care merge la spital, la nevasta sa, căreia îi testează simțul olfactiv cu parfumul ei preferat pentru a vedea dacă are reacții.
Filmul este o dramă de cel mai înalt nivel, fără efecte speciale, fără sex și fără a dezbate un subiect de senzație. Ceea ce contează este maniera genială de realizare și modul aproape revoluționar în care cadrele se derulează; iar dialogurile profunde cresc în așa fel în intensitate, și sunt așa de bine pliate pe scenele dramatice, încât te țin pur și simplu legat de scaun, de la început și până la sfârșit.
”Le Passe” este unul dintre puținele filme pe care l-am văzut cu răsuflarea tăiată, iar pe măsură ce se scurgea timpul, mă uitam să văd cât mai durează, căci îmi părea rău că se termină. Totuși, așteptam și sfârșitul, și eram foarte curios să văd cum se vor rezolva conflictele și pe ce căi vor porni personajele. Numai că regizorul alege o variantă de excepție, întâlnită doar în producțiile care contează cu adevărat, și anume aceea de a lăsa finalul deschis.
Așadar, finalul din ”Le Passe” este deschis, dar imposibil. Scena cu bărbatul care îi testează cu parfum simțurile femeii aflată în comă este de un dramatism exagerat, dramatism care va atinge negreșit corzile cele mai sensibile ale privitorului, și este imposibil să nu-i stoarcă câteva lacrimi de suferință. Sfârșitul îți dă peste cap așteptările, îți întunecă gândurile, îți atinge sufletul, îți pătrunde în minte și ore bune după aceea nu te lasă în pace. Fără să vrei te pui în pielea personajului și îți dai seama că de-abia de-atunci încolo începe adevăratul calvar al conștiinței.
”Le Passe” nu este doar o dramă puternică, sau o telenovelă, așa cum am citit într-un comentariu al unui oarecare, este, înainte de toate, o realizare psihologică rafinată, o producție sublimă în care se intersectează mai multe planuri, între care cel moral este primordial. În afară dramei, regizorul pune accent pe adevăr, dreptate, libertatea de a alege, onestitate, înțelegere, respect etc. Dar toate acestea vor fi dezvoltate în filmele următoare.
walentino
pe 17 Decembrie 2013 01:20
un film cu un inceput putin plictisitor si confuz dar ritmul evenimentelor te captiveaza cu fiecare faza...poate simplitatea si realismul povestii face din acest film un film captivant...sau poate este doar inca o poveste de viata nu neaparat spectaculoasa dar interpretarea si scenariul bine facute fac din aceasta ''telenovela'' un film care merita vizionat.
existentus
pe 10 Decembrie 2013 13:11
O copie dupa iranianul Jodaeiye Nader az Simin 2011 ce vrea sa para mai tensionat si exagerat de complex. In general bun - dialoguri sensibile destul de bine alcatuite si o tensiune tulburatoare din partea unei muieri ce voia sa fie si curva, dar si familista.
pe 10 Decembrie 2013 04:16
Andrei - Primul proiect al lui Asghar Farhadi realizat în afara Iranului, Le passé, este, la fel ca şi precedentele sale filme, unul care se adresează în primul rând unui public îndreptat spre un cinema care doar prezintă o situţie, fără să tragă concluzii, fără să fie moralizator şi fără să folosească mijloace artificiale de … Continue reading →
RomanKacew
pe 21 Noiembrie 2013 01:31
Un film sublim, rafinat, psihologic... nu e cu efecte speciale si nici cu sex. Impresionant jocul actorilor si scenariului.
cosmin742000
pe 07 Noiembrie 2013 10:24
Un fiilm de la care aveam asteptari mai mari , fiind regizat de cine e regizat .
Asghar Farhadi este un regizor, scenarist și producător iranian despre care nu știam absolut nimic și pe care l-am descoperit absolut întâmplător, odată cu vizionarea filmului de mai sus. Nici despre ”Le Pasee” nu știam nimic, îl aveam demult în lista cu filme franțuzești și abia seara trecută am considerat că i-a venit rândul pentru a-l viziona.
Filmul începe în aeroport, unde Marie îl așteaptă pe Ahmad, soțul său iranian, plecat de patru ani din Franța și întors acum pentru a semna actele de divorț. În loc să-i fi rezervat cameră la hotel, Marie îl duce pe Ahmad să doarmă la ea, în casa în care mai locuiau două fete ale sale, din altă căsătorie, dar și Fouad, fiul minor al lui Samir, noul partener al Mariei și bărbatul cu care aceasta este însărcinată. În momentul în care pătrunde în casă, Ahmad își dă seama că între membrii familiei există unele conflicte pe care, fără să vrea la început, dar implicându-se voit după aceea, încearcă să le rezolve, devenind, astfel, un liant între toți cei din familia Mariei, dar și elementul care provoacă descărcarea tensiunilor psihologice ale fiecăruia în parte.
Astfel, Ahmad află că fiica Mariei, în vârstă de 16 ani, Lucie, nu-l suportă pe noul partener al mamei sale, pe care-l bănuiește că și-ar fi determinat nevasta să se sinucidă, iar din aceasta cauză nu comunică cu ceilalți și vine acasă doar ca să mănânce și să doarmă. Mai mult, nu-și dorește sub nicio formă ca mama sa se mărite cu Samir, și chiar amenință că dacă va avea loc căsătoria, ea va pleca de-acasă definitiv. Ahmad mai află de la Lucie că nevasta lui Samir nu murise, se află în comă în spital și ajunsese în această situație după ce încercase să se sinucidă, bând detergent în fața angajatei lor din curățătoria ai cărei patroni erau.
Într-un alt plan se desfășoară drama Mariei cu Samir. Se pare că bărbatul o iubește pe Marie și își dorește ca aceasta să nască copilul lui, dar, pe de altă parte, nu se poate rupe definitiv de nevasta sa legitimă, care nu era moartă, zăcea în comă în spital și pentru care nutrea încă sentimente confuze. Nici Marie nu este complet liniștită, îi reproșează lui Samir că este prins între ea și nevasta lui, dar nici ea nu are sentimentele clare pentru Ahmad, pe care-l adusese să doarmă în casa ei, și nu-i căutase cameră la hotel.
Între timp ies la iveală fapte și întâmplări senzaționale. Lucie i se confesează lui Ahmad și-i povestește despre o faptă incredibilă pe care ea o săvârșise, iar Ahmad o îndeamnă să-i explice totul mamei sale pentru a-și elibera conștiința. Lucie îl ascultă și se duce și-i povestește mamei, iar aceasta are o reacție neașteptată, reacție care are un impact devastator, în prima fază, asupra fiicei sale, dar se revarsă și asupra lui Ahmad. Totuși, acesta găsește puterea interioară și intervine decisiv în conflict pentru a pune lucrurile pe un făgaș normal.
Marie nu rezistă însă, merge și îi spune lui Samir ceea ce aflase de la fiica sa, iar acesta ia măsuri disperate cu angajata din curățătorie care, se pare, era și ea implicată în tăvălugul evenimentelor.
Filmul se încheie cu plecarea lui Ahmad în Iran și cu Samir, care merge la spital, la nevasta sa, căreia îi testează simțul olfactiv cu parfumul ei preferat pentru a vedea dacă are reacții.
Filmul este o dramă de cel mai înalt nivel, fără efecte speciale, fără sex și fără a dezbate un subiect de senzație. Ceea ce contează este maniera genială de realizare și modul aproape revoluționar în care cadrele se derulează; iar dialogurile profunde cresc în așa fel în intensitate, și sunt așa de bine pliate pe scenele dramatice, încât te țin pur și simplu legat de scaun, de la început și până la sfârșit.
”Le Passe” este unul dintre puținele filme pe care l-am văzut cu răsuflarea tăiată, iar pe măsură ce se scurgea timpul, mă uitam să văd cât mai durează, căci îmi părea rău că se termină. Totuși, așteptam și sfârșitul, și eram foarte curios să văd cum se vor rezolva conflictele și pe ce căi vor porni personajele. Numai că regizorul alege o variantă de excepție, întâlnită doar în producțiile care contează cu adevărat, și anume aceea de a lăsa finalul deschis.
Așadar, finalul din ”Le Passe” este deschis, dar imposibil. Scena cu bărbatul care îi testează cu parfum simțurile femeii aflată în comă este de un dramatism exagerat, dramatism care va atinge negreșit corzile cele mai sensibile ale privitorului, și este imposibil să nu-i stoarcă câteva lacrimi de suferință. Sfârșitul îți dă peste cap așteptările, îți întunecă gândurile, îți atinge sufletul, îți pătrunde în minte și ore bune după aceea nu te lasă în pace. Fără să vrei te pui în pielea personajului și îți dai seama că de-abia de-atunci încolo începe adevăratul calvar al conștiinței.
”Le Passe” nu este doar o dramă puternică, sau o telenovelă, așa cum am citit într-un comentariu al unui oarecare, este, înainte de toate, o realizare psihologică rafinată, o producție sublimă în care se intersectează mai multe planuri, între care cel moral este primordial. În afară dramei, regizorul pune accent pe adevăr, dreptate, libertatea de a alege, onestitate, înțelegere, respect etc. Dar toate acestea vor fi dezvoltate în filmele următoare.