,,Jean Pierre Melville a avut inspiratia sa inventeze un citat din Bushido, codul samurailor, ca prefata ( scrisa pe ecran) a filmului sau Samuraiul: ,,Nu exista singuratate mai mare ca a samuraiului. Decat poate cea a tigrului din jungla,,. Nu e nevoie de nici o alta aluzie la cultura japoneza. Acest psudocitat e suficient pentru a da filmului un aer abstract, mitic, atemporal. E o opera de arta , stilizata pana la manierism, in care lumea imaginara depaseste cu mult limitele realitatii. Nu-i nici o mirare ca numerosi regizori, de la John Woo la Paul Thomas Anderson, la Quentin Tarantino si Walter Hill, au considerat-o adevarata Biblie a filmului de actiune,,.
Am preluat acest citat din volumul ,,1001 de filme de vazut intr-o viata,, si l-am reprodus integral deoarece consider ca sintetizeaza ideal ceea ce se vede pe ecran. In volumul semnat de Steven Jay Schneider ,,Le samourai,, e inclus alaturi de alte creatii de cinematografice de mare valoare ale anului 1967 printre care: ,,The graduate,, , ,,Hombre,, , ,,Belle de jour,, ,,Bonnie and Clyde,, ,,Hori, ma panenko,, si ,,Ostre sledovane vlaky,,. Filmul lui Melville beneficiaza de prestatia actoriceasca a unui Alain Delon aflat pe atunci in forma maxima, de-abia trecuse de treizeci si avea deja in palmares filme precum ,,Rocco e i suoi fratelli,, , ,,L eclisse,, sau ,,Il gattopardo,,. Interesante ne apar astazi si alte doua aparitii fundamentale in economia filmului: cea a lui Francois Perier, aici in rolul unui comisar care ne aduce aminte pe ici, pe colo, prin partile esentiale de monsieur Jules Maigret, si aceea a lui Nathalie Delon, frumoasa actrita care la vremea respectiva era casatorita cu Alain si avea sa ramana singura sotie a acestuia in ciuda faptului ca ei doi au divortat inca din 1969.
mihaelatb
pe 11 Noiembrie 2019 08:42
Revazand Samuraiul, mi-am adus aminte de acea epoca, cand un actor putea lansa o moda care imbogatea fabricile de confectii, Cel putin Delon a lansat celebrul balonzaid alb si cojocul de blana ce i-a imprumutat numele. Tot de atunci dateaza si ceasul pus pe interiorul mainii. Uitasem de el si revazand filmul mi-am adus aminte de nebunia care cuprinsese toti adolescentii, nimeni nu mai purta ceasul normal. Alain Delon, cu acest rol care are minimum necesar de replici, reuseste sa devina idolul Frantei. Rolul de insingurat i se potriveste, caci el este mai degraba un rōnin. Iar sfarsitul, seamana cu o actiune de seppuku . In ceea ce-l priveste pe Superintendant, acesta prin incapatanarea si fixismul de care da dovada, il prefigureaza pe Inspectorul Goitreau din Deux hommes dans la ville .
lili22
pe 02 Februarie 2018 16:26
A fost unul din putinele filme bune cu Alain Delon pt. cei care il admirau.
angel69
pe 21 Martie 2015 11:02
actor celebru ..insa filmul nu prea merita osteneala...cam monoton!!!
cezarika21
pe 14 Februarie 2015 15:07
Probabil cel mai cunoscut film al lui Jean-Pierre Melville, "Le Samouraï" este o meditaţie rece cu privire la lipsa de umanitate a asasinului, nevoit să îşi suprime orice fel de emoţii şi să se izoleze într-o lume proprie pustie şi sumbră. Cum ar putea trăi altfel cineva care suprimă viaţa unei alte persoane fie că este militar, mercenar sau asasin plătit? Filmul este precedat de un epigraf extras din Bushido - Cartea samurailor şi care se traduce astfel: "Nu există singurătate mai mare ca a samuraiului decât, poate, cea a tigrului în junglă..."
Într-o cameră sărăcăcioasă dintr-un colţ mizer al Parisului trăieşte în singurătate şi tăcere asasinul plătit Jef Costello (Alain Delon); el cutreieră localurile de noapte din oraş, nelegând prietenii şi îndeplinindu-şi misiunile criminale cu meticulozitate şi cu discreţie. Stilul său de viaţă auster şi lipsa oricărui sentiment îl aseamănă cu un samurai, un profesionist al crimei care îşi duce tăcut treaba până la capăt. Ca un răspuns la această stare de fapt, societatea descrisă în filmele lui Melville a creat un anticorp reprezentat de poliţistul dur şi indiferent, imun la emoţii, reprezentat în acest caz de François Périer. Cele două părţi aflate în conflict manifestă în chip paradoxal respect una faţă de cealaltă, fiecare dintre ele admirând inteligenţa celeilalte.
Pasionat de western-urile cu cowboy duri care întâi trag şi apoi vorbesc, de filmele noir cu detectivi inteligenţi şi cu priviri glaciale şi de filmele cu samurai ale lui Akira Kurosawa, Jean-Pierre Melville şi-a creat un stil artistic propriu caracterizat printr-o atmosferă calmă şi rece, imagini întunecate şi în culori reci, personaje cu o moralitate ambiguă, dar cu simţul onoarei, dialoguri puţine şi pline de profunzime, ideea destinului, final sumbru şi meditativ. Nu există secvenţe inutile, nu există vorbe fără sens, totul îşi are rolul său.
cosmin_kedii
pe 26 Septembrie 2013 11:38
În ciuda unor deficiențe în scenariu , Le samourai este succes , foarte îndrăzneț sub conducerea lui Melville și efectuat de către Delon care este excelent
Iulidesprefilme
pe 15 August 2013 14:21
Un film poliţist, dar şi un film psihologic, despre singurătate...cu un Alain Delon ireproşabil!
anca.2006
pe 15 Ianuarie 2013 00:22
Samuraiul este rolul care defineste cel mai bine jocul laconic, sec si pe alocuri fara cuvinte pe care-l face Delon in majoritatea filmelor sale. Deloc ESTE Samuraiul. Pare de gheata, privirea aceea albastra si taioasa, care parca vede prin tine. Delon e superb, aproape nepamantean. Nu-i trebuie cuvinte, nu-i trebuie replici in acest film: imaginea e suficienta. Camera goala, canarul din cusca (singura legatura cu umanitatea din el), mobila putina, cartierul ascuns, totul duce spre filmul european de exceptie al acelor ani, film de atmosfera, tensiune. Pelicula merita vazuta de mai multe ori, nu pentru subiect, nu pentru decoruri, nu pentru costume, ci pentru Delon!
mtraianc
pe 27 August 2012 19:06
merita vazut , pacat ca in film se accentueaza enorm de mult pe imaginile in care A D se plimba , merge , umbla ,
margott
pe 13 Mai 2012 15:20
Superb, nu-l ratati, e unul din cele mai bune filme ale lui Delon. Rolul i se potriveste manusa.
psihologu
pe 09 Septembrie 2010 21:44
Filmul este povestea lui Jef Costello, un ucigas profesionist prezentat frust, si a luptei sale silentioase pentru supravietuire. Jef Costello este angajt ca sa ucida patronul unui local de jazz. Misiunea este indeplinita, dar problemele de abia incep.
Inimitabilul Alain Delon crează, sau interpretează un personaj ,,cool", enigmatic și inteligent cu o acțiune trepidantă și efecte psihologice abundente. Va reuși oare să elimine acuzația de crimă? Suspense, acțiune, deducții, întorsături neașteptate de situație.
Am preluat acest citat din volumul ,,1001 de filme de vazut intr-o viata,, si l-am reprodus integral deoarece consider ca sintetizeaza ideal ceea ce se vede pe ecran. In volumul semnat de Steven Jay Schneider ,,Le samourai,, e inclus alaturi de alte creatii de cinematografice de mare valoare ale anului 1967 printre care: ,,The graduate,, , ,,Hombre,, , ,,Belle de jour,, ,,Bonnie and Clyde,, ,,Hori, ma panenko,, si ,,Ostre sledovane vlaky,,. Filmul lui Melville beneficiaza de prestatia actoriceasca a unui Alain Delon aflat pe atunci in forma maxima, de-abia trecuse de treizeci si avea deja in palmares filme precum ,,Rocco e i suoi fratelli,, , ,,L eclisse,, sau ,,Il gattopardo,,. Interesante ne apar astazi si alte doua aparitii fundamentale in economia filmului: cea a lui Francois Perier, aici in rolul unui comisar care ne aduce aminte pe ici, pe colo, prin partile esentiale de monsieur Jules Maigret, si aceea a lui Nathalie Delon, frumoasa actrita care la vremea respectiva era casatorita cu Alain si avea sa ramana singura sotie a acestuia in ciuda faptului ca ei doi au divortat inca din 1969.
Într-o cameră sărăcăcioasă dintr-un colţ mizer al Parisului trăieşte în singurătate şi tăcere asasinul plătit Jef Costello (Alain Delon); el cutreieră localurile de noapte din oraş, nelegând prietenii şi îndeplinindu-şi misiunile criminale cu meticulozitate şi cu discreţie. Stilul său de viaţă auster şi lipsa oricărui sentiment îl aseamănă cu un samurai, un profesionist al crimei care îşi duce tăcut treaba până la capăt. Ca un răspuns la această stare de fapt, societatea descrisă în filmele lui Melville a creat un anticorp reprezentat de poliţistul dur şi indiferent, imun la emoţii, reprezentat în acest caz de François Périer. Cele două părţi aflate în conflict manifestă în chip paradoxal respect una faţă de cealaltă, fiecare dintre ele admirând inteligenţa celeilalte.
Pasionat de western-urile cu cowboy duri care întâi trag şi apoi vorbesc, de filmele noir cu detectivi inteligenţi şi cu priviri glaciale şi de filmele cu samurai ale lui Akira Kurosawa, Jean-Pierre Melville şi-a creat un stil artistic propriu caracterizat printr-o atmosferă calmă şi rece, imagini întunecate şi în culori reci, personaje cu o moralitate ambiguă, dar cu simţul onoarei, dialoguri puţine şi pline de profunzime, ideea destinului, final sumbru şi meditativ. Nu există secvenţe inutile, nu există vorbe fără sens, totul îşi are rolul său.
Inimitabilul Alain Delon crează, sau interpretează un personaj ,,cool", enigmatic și inteligent cu o acțiune trepidantă și efecte psihologice abundente. Va reuși oare să elimine acuzația de crimă? Suspense, acțiune, deducții, întorsături neașteptate de situație.