Le soleil des voyous (1967)

14 juillet 2020. Din nou ziua nationala a Frantei, 231 de ani de la caderea Bastiliei. Nu stim exact cum arata Franta profunda insa Parisul zilelor noastre nu se poate sustrage, nici macar in “plina pandemie”, tendintelor generale: globalizare, agitatie, proteste vehemente, violente de tot felul. Si totusi, macar la nivel declarativ, poate ca si faptic, ei mai fac oarece eforturi sa isi pastreze valorile, sa nu abdice de la statutul de mare natiune. Nimic mai potrivit de ziua nationala a Frantei decat o reintalnire cu cinematografia din Hexagon dar nu cu aceea actuala ci cu cea traditionala atat de valoroasa, atat de respectata pe buna dreptate la nivel mondial. Nu mai au nici francezii marile vedete de altadata chiar daca nici acum cinematografia lor nu e de negljat, greu sa se mai afirme in zilele noastre un Alain Delon, un Jean Marais, un Jean Paul Belmondo, un Yves Montand. Pentru seara de 14 juillet 2020 am apelat la o reintalnire de suflet cu Jean Alexis Moncorge sau, daca preferati, Jean Gabin, numele cu care s-a facut cunoscut in intreaga lume. Filmul de fata nu-i mai mult decat un divertisment reusit insa personalitatea enorma a marelui actor il innobileaza suficient de mult incat sa ii ofere privitorului senzatia unei serie cinematografice reusite.

Lipseste Robert Stack (Jim Beckley) din distributie.