Lea și Darija sunt protagonistele unei povești adevărate din al doilea Război Mondial. La începutul războiului, ele aveau 13 ani și locuiau la Zagreb, unde erau niște mici vedete locale datorită talentului la dans și teatru. Spectacolele lor făceau casa plină și fetele erau lăudate în presa vremii din Croația, dar și din Europa. Cineaști de la Paris și Berlin au venit să le filmeze spectacolul. Prietenia lor, născută datorită pasiunii comune pentru dans și divertisment, dar și din frică, va trece prin încercări dramatice după ce începe persecuția nazistă asupra evreilor și mai târziu conflictele dintre germanii naționaliști și comuniști.
Regizorul spune: "Cum să realizezi un film care să fie distractiv, dar în același timp, să fie însoțit de atingerea de gheață a morții? De ce să colorezi un destin tragic într-o lumină rozalie? De ce să fii vesel și, în același timp, să ascunzi un strigăt de groază? Cum să vorbești despre Holocaust, fără să arăți imagini din cele cunoscute de toată lumea? Cum să păstrezi emoția autorului și să răspunzi rațional la o mie de întrebări și o sută de dileme? Cum să eviți melodrama, spunând o poveste în care două personaje cântă și dansează? Cum să imiți stilul filmelor din anii `30 sau `40, într-un mod în care spectatorul să-l poată percepe în mod inconștient ca fiind autentic? Cum să sacrifici o orientare ușor de recunoscut în festivalurile internaționale, în favoarea unei forme clasice? Ei bine, da, toate acestea au meritat din plin, pentru a putea spune adevărul despre destinul uitat al unui personaj feminin aflat la limita dintre copilărie si adolescență."
