Un film care m-a cucerit inca de la prima rasuflare, la propriu. Vorbesc de acea prima scena in care tanara Hadas Yaron isi vede pentru prima oara viitorul sot. Acea respiratie intretaiata, acea emotie care ti se opreste in gat, totul atat de bine jucat, totul atat de real. Sublim! Nu degeaba a fost recompensat filmul cu premuil pentru cea mai buna actrita la festivalul de la Venetia. Fara doar si poate, la acest succes de interpretare a contribuit foarte mult si faptul ca avem de a face cu o femeie in postura de regizor. Intrebarea e, de ce nu a dorit sa participe si la celelalte festivaluri mari, unde, cel putin la Cannes ar fi avut sanse la unele premii dupa parerea mea. In fine!
De la scena pomenita mai sus, marturisesc, filmul m-a avut la degetul cel mic.
Totusi, senzatia permanenta pe toata durata vizionarii a fost aceea de film ce nu poate sa nu fie macar interesant pentru orice iubitor de cinematografie, asta in cazul in care, sa presupunem, filmul nu te cucereste.
Prezentand o lume inchisa, inaccesibila profanilor, o societatea milenara a carei reguli nu s-au schimbat prea mult in ultimul secol, adica pe intelesul nostru, nu s-a emancipat asa cum sunt tendintele, filmul nu poate sa nu fie o provocare pentru orice spectator. Doar pentru a asista la aceste obiceiuri si tot il vei urmari pana la capat.
Iata deci marele plus al acestei pelicule. Este provocator si/sau placut.
Subiectul filmului, atat de vechi la origini, este atat de actual, incat nu pot sa nu imi pun intrebarea: cine ar avea dreptul sa ridiculizeze, chiar si pentru amorul artei, un mod de viata ca acesta? Oameni dedicati total unui mod de a fi. De ce anume sa le terfelesti lucrurile cele mai de pret? E doar o intrebare retorica.
Revenind la film, interesant este modul in care dialogul cade pe planul secund. Privirile, ciocnirile intre personaje, punerile lor fata in fata, toate au ca scop crearea de emotii. Dialogurile, in putinele momente cand au consistenta nu fac decat sa transmita acele emotii sau sa le amplifice. O maniera de a conduce, regizoral vorbind, proiectul acesta ciudata, dar cu un efect superb in cazul de fata.
Situatia conflictuala din film poate parea la prima vedere o anomalie intalnita doar in societatile patriarhale, unde femeia nu are alt rost decat de a se supune deciziilor luate de barbatii din viata lor. Asta e doar o privire "moderna" a unei civilizatii milenare, dintr-un spatiu geografic total diferit de cel inteles de noi. Este practic o proiectare a valorilor noastre intr-o cultura diferita, pe care nu doar ca nu o intelegem, dar mai mult ca sigur nici nu o cunoastem.
In fond, normalitatea de aici este poate mult mai fireasca decat ceea ce se intampla in civilizatia moderna.
Asa cum spune un proverb crestin, preluat din iudaism, "prima e frica, cu frica vine respectul, iar respectul duce la dragoste". Privita din acest unghi povestea imbraca noi nuante de perceptie.
Un film plin de tinerete, (Shira - Hadas Yaron, la doar 20 de ani in momentul filmarii), zbuciumat chiar daca la suprafata filmul pare ca lancezeste, frumos prin actori si normal ca o casnicie, casnicie atat de discreditata in filmele hollywood-iene. 7,88 din partea mea¡
lili22
pe 20 Iunie 2014 06:10
Imaginea, interpretarea exceptionala, marturisesc ca unele traditii au fost o noutate pentru mine....Dar de aici pina a-i judeca pe altii....O fi mai bine sa te mariti cu un tip intalnit la discoteca?
cosmin742000
pe 21 Iulie 2013 17:26
Un film israelian foarte bun care ne dezvaluie una din cele mai idioate traditii.Filmul este dramatic si se opune taditionalismului cretinopat.Nu orice traditie e buna .
Haruka
pe 03 Iunie 2013 07:27
Mi-a plăcut filmul, îl recomand. Pentru unii poate fi prea lent și lipsit de acțiune, pentru alții. poate fi un film bun pentru că dezvaluie o altă cultură cu alte tradiții și un alt mod de a gândi.
De la scena pomenita mai sus, marturisesc, filmul m-a avut la degetul cel mic.
Totusi, senzatia permanenta pe toata durata vizionarii a fost aceea de film ce nu poate sa nu fie macar interesant pentru orice iubitor de cinematografie, asta in cazul in care, sa presupunem, filmul nu te cucereste.
Prezentand o lume inchisa, inaccesibila profanilor, o societatea milenara a carei reguli nu s-au schimbat prea mult in ultimul secol, adica pe intelesul nostru, nu s-a emancipat asa cum sunt tendintele, filmul nu poate sa nu fie o provocare pentru orice spectator. Doar pentru a asista la aceste obiceiuri si tot il vei urmari pana la capat.
Iata deci marele plus al acestei pelicule. Este provocator si/sau placut.
Subiectul filmului, atat de vechi la origini, este atat de actual, incat nu pot sa nu imi pun intrebarea: cine ar avea dreptul sa ridiculizeze, chiar si pentru amorul artei, un mod de viata ca acesta? Oameni dedicati total unui mod de a fi. De ce anume sa le terfelesti lucrurile cele mai de pret? E doar o intrebare retorica.
Revenind la film, interesant este modul in care dialogul cade pe planul secund. Privirile, ciocnirile intre personaje, punerile lor fata in fata, toate au ca scop crearea de emotii. Dialogurile, in putinele momente cand au consistenta nu fac decat sa transmita acele emotii sau sa le amplifice. O maniera de a conduce, regizoral vorbind, proiectul acesta ciudata, dar cu un efect superb in cazul de fata.
Situatia conflictuala din film poate parea la prima vedere o anomalie intalnita doar in societatile patriarhale, unde femeia nu are alt rost decat de a se supune deciziilor luate de barbatii din viata lor. Asta e doar o privire "moderna" a unei civilizatii milenare, dintr-un spatiu geografic total diferit de cel inteles de noi. Este practic o proiectare a valorilor noastre intr-o cultura diferita, pe care nu doar ca nu o intelegem, dar mai mult ca sigur nici nu o cunoastem.
In fond, normalitatea de aici este poate mult mai fireasca decat ceea ce se intampla in civilizatia moderna.
Asa cum spune un proverb crestin, preluat din iudaism, "prima e frica, cu frica vine respectul, iar respectul duce la dragoste". Privita din acest unghi povestea imbraca noi nuante de perceptie.
Un film plin de tinerete, (Shira - Hadas Yaron, la doar 20 de ani in momentul filmarii), zbuciumat chiar daca la suprafata filmul pare ca lancezeste, frumos prin actori si normal ca o casnicie, casnicie atat de discreditata in filmele hollywood-iene. 7,88 din partea mea¡