Nu stiu de ce a fost premiat la Cannes E bun, dar parca ii lipseste ceva...
cezarika21
pe 10 Ianuarie 2016 16:08
Sonia și Bruno sunt tineri, frumoși și plini de viață și cred că toată lumea e a lor. Sosirea pe lume a copilului lor produce o maturizare emoțională și morală, făcându-i să-și analizeze viața și să-și regândească prioritățile.
Spre deosebire de majoritatea filmelor contemporane, ”L'enfant” impresionează prin autenticitatea poveștii și a trăirilor personajelor. Nimic nu pare fals, exagerat sau prea teatral. Este o poveste de viață austeră și plină de realism, ce-și poartă spectatorii într-un tur violent prin pustietatea civilizației umane, arătându-i goliciunea ascunsă de fațadele somptuoase și de reclamele luminoase. Acesta-i adevărata Europă, nu cea din albumele turistice. Este imaginea reală a unei societăți lipsite de principii morale solide, în care educația ateistă își dovedește din plin roadele, iar familia este un concept tot mai perimat.
Filmul este un studiu coerent și obiectiv al iresponsabilității personale și, implicit, al eșecului familiei, școlii și societății în propagarea valorilor morale umane. Nu ai ce să le reproșezi fraților Dardenne. Punerea în scenă a poveștii este veridică și profesionistă, finalul este emoționant și tandru, iar cei doi protagoniști sunt realmente talentați.
aayana
pe 25 Noiembrie 2011 20:21
Sonia și Bruno devin părinți. Ea are numai 18 ani iar el cu doi mai mult. Se iubesc, se tachinează, sunt tineri și neliniștiți. Este vârsta la care grijile deranjează și nu te lasă să trăiești liniștit. Este vârsta la care trebuie să te distrezi. Asta reiese din comportamentul lui Bruno, căruia-i place să trăiască periculos și să tragă lozuri în loc să muncească. Ca proaspătă mamă, Sonia devine responsabilă. Pentru că mintea nu le vine tutoror la cap brusc, vor trebui să se întâmple anumite lucruri care-l vor maturiza și pe Bruno. Un final emoționant și o poveste care merită văzută!
Spre deosebire de majoritatea filmelor contemporane, ”L'enfant” impresionează prin autenticitatea poveștii și a trăirilor personajelor. Nimic nu pare fals, exagerat sau prea teatral. Este o poveste de viață austeră și plină de realism, ce-și poartă spectatorii într-un tur violent prin pustietatea civilizației umane, arătându-i goliciunea ascunsă de fațadele somptuoase și de reclamele luminoase. Acesta-i adevărata Europă, nu cea din albumele turistice. Este imaginea reală a unei societăți lipsite de principii morale solide, în care educația ateistă își dovedește din plin roadele, iar familia este un concept tot mai perimat.
Filmul este un studiu coerent și obiectiv al iresponsabilității personale și, implicit, al eșecului familiei, școlii și societății în propagarea valorilor morale umane. Nu ai ce să le reproșezi fraților Dardenne. Punerea în scenă a poveștii este veridică și profesionistă, finalul este emoționant și tandru, iar cei doi protagoniști sunt realmente talentați.