Un film frantuzesc foarte bun care demonstreaza clar avantajele comunismului asupra capitalismului.Trebuie mentionat ca toti marii regizori francezi din perioadaNouvelle Vague au fost socialisti sau comunisti , oameni inteligenti , deh.Doar sa fi imbecil sa nu iti dai seama ca socialismul sau comunismul cat au fost de rele nu au fost mult mai bune eat a fost si este capitalismul , ca oranduire , doctrina , punere in practica , economie, educatie, ca tot
lili22
pe 12 Mai 2016 14:17
cum puteai fi comunist in acei ani, bine, unii au ramas si dupa razboi.
cezarika21
pe 12 Mai 2016 13:24
Ca și ”Le silence de la mer” (1949), filmul ”Léon Morin, prêtre” încearcă să reamintească publicului francez anii celui de-al Doilea Război Mondial și ai ocupării Franței de către armata Germaniei Naziste. Pierderile de vieți, bombardamentele, luptele ce au loc în vecinătate, lipsurile obiectelor de strictă necesitate și obligația de a te supune unui program de viață riguros sunt încercări deosebit de puternice pentru orice persoană, iar supraviețuirea depinde de găsirea motivației de a trăi.
Văduvă și cu o fetiță, tânăra doamnă Barny (Emmanuelle Riva) își varsă frustrările asupra lui Dumnezeu, blamându-l că a permis existența acestor orori. Preotul Léon Morin (Jean-Paul Belmondo) nu o contrazice, ascultând-o cu răbdare și oferindu-se să o sprijine sufletește pentru a-și păstra motivația de a trăi. Înflăcărarea umilă a preotului o face pe femeie să înțeleagă că viața poate fi frumoasă și-i readuce speranța într-un viitor mai bun.
Jean-Pierre Melville conturează aici, cu onestitate și inteligență, o atmosferă de speranță într-o perioadă neagră a istoriei omenirii, o oază de liniște desprinsă dintr-un decor zgomotos, întunecat și absurd. Discuțiile purtate de preot cu doamna Barny sunt o victorie a spiritului asupra materiei și a rațiunii asupra stupidității. Protagoniștii Jean-Paul Belmondo și Emmanuelle Riva realizează interpretări de excepție ce au puterea de a mișca sufletele privitorilor, așa cum numai adevărata artă poate să o facă.
Văduvă și cu o fetiță, tânăra doamnă Barny (Emmanuelle Riva) își varsă frustrările asupra lui Dumnezeu, blamându-l că a permis existența acestor orori. Preotul Léon Morin (Jean-Paul Belmondo) nu o contrazice, ascultând-o cu răbdare și oferindu-se să o sprijine sufletește pentru a-și păstra motivația de a trăi. Înflăcărarea umilă a preotului o face pe femeie să înțeleagă că viața poate fi frumoasă și-i readuce speranța într-un viitor mai bun.
Jean-Pierre Melville conturează aici, cu onestitate și inteligență, o atmosferă de speranță într-o perioadă neagră a istoriei omenirii, o oază de liniște desprinsă dintr-un decor zgomotos, întunecat și absurd. Discuțiile purtate de preot cu doamna Barny sunt o victorie a spiritului asupra materiei și a rațiunii asupra stupidității. Protagoniștii Jean-Paul Belmondo și Emmanuelle Riva realizează interpretări de excepție ce au puterea de a mișca sufletele privitorilor, așa cum numai adevărata artă poate să o facă.