Părerea criticului
Lerd/Un om integru, recompensat cu premiul Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes 2017, este o poveste despre principii și despre individ contra sistemului. Filmul turnat pe ascuns în Iran, ulterior interzis în această țară, aduce în discuție o temă fierbinte astăzi inclusiv în contextul local: corupția și omul aflat în conflict cu sistemul.
Toate concluziile din film, de tipul „toți învață să se descurce, unii mai repede, alții mai încet” nu sunt străine nici românilor. Lumea din Lerd/Un om integru - care aduce cu România anilor 1990 - nu este doar coruptă; autoritățile iau partea celor puternici, iar cine caută dreptatea se trezește singur împotriva unui sistem de alianțe.
Integritatea personajului principal nu este un atu pe cât este mai degrabă o provocare: dacă va rezista sau nu într-un război asimetric. Cu câteva excepții, oponenții personajului principal acționează așa cum știm că fac toți corupții: aparent dornici să găsească o soluție, uneori cu zâmbetul pe buze, în realitate cu o indiferență crasă nu doar față de celălalt, dar și față de orice reguli ori principii.
Dincolo de critica împotriva sistemului - aplicabilă în multe alte țări - filmul critică Iranul: pe fundalul acțiunii principale, apar drame născute din intoleranță: o fetiță este exmatriculată din școală la cererea autorităților, numai pentru că nu are religia potrivită. O lumea în care intoleranța și încălcarea drepturilor este la ea acasă.
Filmul este sincer și obiectiv: muzica nu punctează vreun moment dramatic. Scenele de conflicte sau de discuții cu corupții sunt filmate pe același ton neutru ca și discuțiile protagonistului cu soția lui, un fel de raisonneur al filmului, vocea rațiunii.
Indiferența regizorului este doar aparentă: spectatorul va înțelege repede de partea cui e dreptatea. Faptul că protagonistul se ocupă de creșterea peștilor ar putea fi interpretat ca un simbol (peștele este simbol christic și al sacrificiului). Nu știm dacă regizorul, probabil musulman, a avut această intenție. Însă, cu siguranță, alegerea acestui detaliu subliniază mesajul filmului.
Toate concluziile din film, de tipul „toți învață să se descurce, unii mai repede, alții mai încet” nu sunt străine nici românilor. Lumea din Lerd/Un om integru - care aduce cu România anilor 1990 - nu este doar coruptă; autoritățile iau partea celor puternici, iar cine caută dreptatea se trezește singur împotriva unui sistem de alianțe.
Integritatea personajului principal nu este un atu pe cât este mai degrabă o provocare: dacă va rezista sau nu într-un război asimetric. Cu câteva excepții, oponenții personajului principal acționează așa cum știm că fac toți corupții: aparent dornici să găsească o soluție, uneori cu zâmbetul pe buze, în realitate cu o indiferență crasă nu doar față de celălalt, dar și față de orice reguli ori principii.
Dincolo de critica împotriva sistemului - aplicabilă în multe alte țări - filmul critică Iranul: pe fundalul acțiunii principale, apar drame născute din intoleranță: o fetiță este exmatriculată din școală la cererea autorităților, numai pentru că nu are religia potrivită. O lumea în care intoleranța și încălcarea drepturilor este la ea acasă.
Filmul este sincer și obiectiv: muzica nu punctează vreun moment dramatic. Scenele de conflicte sau de discuții cu corupții sunt filmate pe același ton neutru ca și discuțiile protagonistului cu soția lui, un fel de raisonneur al filmului, vocea rațiunii.
Indiferența regizorului este doar aparentă: spectatorul va înțelege repede de partea cui e dreptatea. Faptul că protagonistul se ocupă de creșterea peștilor ar putea fi interpretat ca un simbol (peștele este simbol christic și al sacrificiului). Nu știm dacă regizorul, probabil musulman, a avut această intenție. Însă, cu siguranță, alegerea acestui detaliu subliniază mesajul filmului.
