Acesta este un film-cheie pentru cinematograful francez al anilor '50, pe care, deși în perioada lansării sale a fost cam luat în râs, cineaștii Noului Val (Nouvelle Vague) l-au considerat de referință. Filmul are caracter biografic, prezentând evenimente care au loc în ultimul an din viața pictorului italian Amedeo Modigliani, care, cât a trăit, a fost subapreciat și neînțeles.
Trama urmărește povestea de dragoste a lui Modigliani cu unica fiică a unei familii înstărite, care nu este de acord cu această aventură și, în consecință, îi taie acesteia ajutorul financiar. Pictorul și Jeanne Hebuterne, care i-a devenit soție și care la rândul ei era o artistă talentată, încearcă să treacă peste greutăți, cu toate că el este bolnav, iar negustorii de artă cei avizi vor să se folosească de arta lui pentru bunăstarea proprie (să nu uităm că acțiunea se petrece în perioada artiștilor "damnați"). De altfel, titlul filmului face referire tocmai la boemul cartier parizian al artiștilor, în care locuia Modigliani, și la anul 1919.
Jean-Luc Godard, în pledoaria sa pentru recunoașterea valorii acestei pelicule, afirma că "Totul sună adevărat în acest film total fals. Totul este iluminat în acest film întunecat / obscur. Pentru că cel ce pătrunde, alunecă în vid, nu datorează nicio explicație celor ce privesc."