Les grandes familles (1958)

Am terminat de citit excelentul roman al lui Maurice Druon in urma cu cateva zile. E un roman cu adevarat mare si asta nu pentru ca a primit premiul Goncourt in 1948. E un roman mare pentru ca autorul ,,Regilor blestemati,, ii pune in fata cititorului o fresca sociala de o rara minutiozitate, o radiografie exacta, necrutatoare a ,,lumii bune,, de dupa primul Razboi Mondial. Bineinteles ca imediat mi-am dorit sa vad si filmul, evident ca pe acela din anii 1950 din vremurile in care se faceau ecranizari fidele fara pretiozitati, fara exagerari inutile. Din pacate per total ecranizarea regizata de Denys de La Patelliere m-a dezamagitper total, e buna dar ma asteptam la mai mult. E complicat sa cuprinzi intr-o ora si jumatate un roman de peste 400 de pagini in care se intampla multe asa ca scenaristul a ales sa se concentreze in principal pe prima jumatate a celui de-al doilea volum si sa faca legaturi cu restul scrierii lui Druon fara sa ajunga la finalul cat se poate de semnificativ al acesteia. Din nefericire e afectata insasi substanta povestii iar personajele nu evolueaza intocmai cum si-a propus acela care a fost atat membru al Academiei Franceze cat si... al Academiei Romane. La saizeci si doi de ani de la premiera filmul rezista in primul rand datorita marelui Jean Gabin, un Noel Schoudler memorabil care dateaza din aceeasi perioada cu o alta creatie inubliabila a sa, anume Jean Valjean din ,,Mizerabilii,, lui Victor Hugo.