Părerea criticului
Dacă ar fi ca acest film să aibă o singură culoare, aceea este roşu, iar dacă ar fi să-l descriem în termeni muzicali - ar fi Simfonia fantastică. Les herbes folles, în regia lui Alain Resnais, obţinea în 2009 Premiul Special (pentru întreaga carieră) şi Premiul juriului la Festivalul de Film de la Cannes. De vineri, 25 iunie, are premiera în cinematografele româneşti.
Cunoscut mai ales pentru Hiroshima mon amour, Alain Resnais îi distribuie pe Sabine Azéma şi André Dussollier în rolurile principale, în acest film care ascunde vârsta regizorului (88 de ani), debordând de vitalitate, dorinţe, gesturi iraţionale, adolescentine, pulsiuni.
Titlul însuşi, tradus la noi ca "Ierburi sălbatice", corespunde personajelor, complet iraţionale, care îşi urmează instinctele, fiind ca nişte ierburi ce prind rădăcini şi proliferează.
Pasiunea dintre protagonişti se naşte în urma unui incident: Marguerite Muir, doctor stomatolog, pasionată de avioane, nu şi-ar fi închipuit că cineva îi va fura poşeta la ieşirea dintr-un magazin. Cu atât mai puţin că hoţul îi va arunca lucrurile în parcarea unui centru comercial, la kilometri distanţă de locul unde s-a produs jaful. În ceea ce-l priveşte pe George (André Dussollier), nu s-ar fi aplecat pentru a ridica portofelul abandonat de hoţ, dacă ar fi ştiut cum vor evolua lucrurile între el şi păgubită. Marguerite află numărul lui George de la poliţie şi îl sună ca să-i mulţumească. De aici, până la curiozitatea reciprocă de a se cunoaşte în persoană nu mai e decât un pas. Iar nevoia apropierii unul de celălalt e însoţită de gesturile iraţionale, impulsuri; se cenzurează, apoi îşi dau frâu liber emoţiilor.
Captivează suflul proaspăt, lejeritatea, exploatarea zonelor iraţionalului. Flashback-uri şi scene imaginate se suprapun peste cele în desfăşurare, într-un montaj fidel curgerii gândurilor şi emoţiilor. Sabine Azéma vibrează foarte bine cu personajul său, iar André Dussollier face din George un bărbat animat de dorinţa de a dori, pasionat la rândul lui de aviaţie şi filme de război, încleştat într-o căsnicie cu o femeie cu care nu împărtăşeşte nici pasiunile, nici punctele de vedere. Anne Consigny întră bine în rolul soţiei absente, cu o viaţă monotonă. Îl veţi remarca în film pe Mathieu Amalric, ca poliţist însărcinat să rezolve cazul Muir, cu o mimică absorbită, contrară imaginii stereotipe a poliţistului de la noi.
Les herbes folles este ecranizarea romanului L'Incident, de Christian Gailly. Alain Resnais a citit majoritatea romanelor lui Gailly, pentru că primul roman care i-a căzut în mână i s-a părut "şarmant, ironic şi melancolic". Apoi a mărturisit producătorului Jean-Louis Livi că “acel sunet, acea notă albastră" pe care o căuta de săptămâni, a găsit-o. "Scrierea lui Gailly este atât de muzicală...", îşi argumenta Resnais pledoaria pentru ecranizarea unuia dintre romanele lui Gailly. Dintre cele 12 cărţi ale lui Gailly care aveau neachiziţionate drepturilecinematografice, Resnais a ales L'Incident, cel mai scump de filmat. Producătoare executivă a fost Julie Salvador.
Cunoscut mai ales pentru Hiroshima mon amour, Alain Resnais îi distribuie pe Sabine Azéma şi André Dussollier în rolurile principale, în acest film care ascunde vârsta regizorului (88 de ani), debordând de vitalitate, dorinţe, gesturi iraţionale, adolescentine, pulsiuni.
Titlul însuşi, tradus la noi ca "Ierburi sălbatice", corespunde personajelor, complet iraţionale, care îşi urmează instinctele, fiind ca nişte ierburi ce prind rădăcini şi proliferează.
Pasiunea dintre protagonişti se naşte în urma unui incident: Marguerite Muir, doctor stomatolog, pasionată de avioane, nu şi-ar fi închipuit că cineva îi va fura poşeta la ieşirea dintr-un magazin. Cu atât mai puţin că hoţul îi va arunca lucrurile în parcarea unui centru comercial, la kilometri distanţă de locul unde s-a produs jaful. În ceea ce-l priveşte pe George (André Dussollier), nu s-ar fi aplecat pentru a ridica portofelul abandonat de hoţ, dacă ar fi ştiut cum vor evolua lucrurile între el şi păgubită. Marguerite află numărul lui George de la poliţie şi îl sună ca să-i mulţumească. De aici, până la curiozitatea reciprocă de a se cunoaşte în persoană nu mai e decât un pas. Iar nevoia apropierii unul de celălalt e însoţită de gesturile iraţionale, impulsuri; se cenzurează, apoi îşi dau frâu liber emoţiilor.
Captivează suflul proaspăt, lejeritatea, exploatarea zonelor iraţionalului. Flashback-uri şi scene imaginate se suprapun peste cele în desfăşurare, într-un montaj fidel curgerii gândurilor şi emoţiilor. Sabine Azéma vibrează foarte bine cu personajul său, iar André Dussollier face din George un bărbat animat de dorinţa de a dori, pasionat la rândul lui de aviaţie şi filme de război, încleştat într-o căsnicie cu o femeie cu care nu împărtăşeşte nici pasiunile, nici punctele de vedere. Anne Consigny întră bine în rolul soţiei absente, cu o viaţă monotonă. Îl veţi remarca în film pe Mathieu Amalric, ca poliţist însărcinat să rezolve cazul Muir, cu o mimică absorbită, contrară imaginii stereotipe a poliţistului de la noi.
Les herbes folles este ecranizarea romanului L'Incident, de Christian Gailly. Alain Resnais a citit majoritatea romanelor lui Gailly, pentru că primul roman care i-a căzut în mână i s-a părut "şarmant, ironic şi melancolic". Apoi a mărturisit producătorului Jean-Louis Livi că “acel sunet, acea notă albastră" pe care o căuta de săptămâni, a găsit-o. "Scrierea lui Gailly este atât de muzicală...", îşi argumenta Resnais pledoaria pentru ecranizarea unuia dintre romanele lui Gailly. Dintre cele 12 cărţi ale lui Gailly care aveau neachiziţionate drepturilecinematografice, Resnais a ales L'Incident, cel mai scump de filmat. Producătoare executivă a fost Julie Salvador.
