Pentru realizarea acestui lung-metraj, regizorul François Truffaut s-a inspirat din propria copilărie tulbure. În “Cele patru sute de lovituri” îl întâlnim pe Jean-Pierre Léaud, cel care îl interpretează pe Antoine Doinel, puștiul rebel de 13 ani și presupusul alter ego al lui Truffaut. Neînțeles și neglijat de către părinții săi și chinuit la școală de către un profesor insensibil (Guy Decomble), Antoine fuge frecvent și de acasă, dar și de la școală. În cele din urmă, el este acuzat că a copiat de același profesor, așa că părăsește școala. Planul său este să facă rost de niște bani pentru a putea pleca de acasă, așa că fură mașina de scris a tatălui său (Albert Remy). Supărat, părintele își reclamă fiul la poliție, iar băiatul ajunge să fie închis alături de tot felul de delincvenți. Un psihiatru de la centrul de reeducare dovedește că, de fapt, Antoine este un copil nefericit, nu un infractor.
"Filmul este doar partial autobiografic. Ceea ce pot să spun este că nimic nu este inventat. Ceea ce mi s-a întâmplat mie și altora, unor băieți de vârsta mea, sau unora ale căror povești le știam din ziare. Nimic nu este ficțiune pură dar nici nu se poate vorbi de un film în întregime autobiografic". - Francois Truffaut - 1959 (Telecine).
