Les regrets (2009)

Pacat ca nu exista integral pe niciun site romanesc :(

Cu ceva timp in urma o vedeam pe Bruni Tedeschi in Crustacés et Coquillages. Nu mi-a placut deloc acolo, extrem de neatragatoare si cu o prezenta plata pe ecran se potrivea in decor ca nuca-n perete. A trebuit s-o vad in Regretele (eu as fi numit filmul asta Obsesia, ca numai pe asta bate moneda scenariul, dar e numai o parere) ca s-o admir la adevarata ei valoare. Nu-i vreo frumoasa nici aici, e doar o femeie coapta fizic, dar il are pe vino'ncoa si simti iubirea aia nebuna si neputinta si furia si frustrarea si regretele personajului si fara sa vrei, empatizezi cu el. Se revad dupa n'spe ani si flacara se aprinde. Se reaprinde, mai exact. Si incepe o haituiala pe bune, de-adevaratelea, o cursa de-a soarecele si pisica, in ciuda faptului ca-s oameni cu familie, cu pozitie sociala si job-uri serioase, o nebunie adolescentina, desi adolescentii isi traiesc uneori iubirea mai cuminte si mai intelept decat nebunii astia doi din film, de unde tragem concluzia ca cei doi sunt facuti unul pentru celalalt. Si stim, sau intuim macar cum se va sfarsi povestea lor. Pe Yvan Attal il ador fie si numai pentru faptul ca-i consortul uneia dintre flebetile mele, Charlotte Gainsbourg, iar in filmul asta da tot ce are el mai bun personajului sau. Ii lucesc ochii in cap fix ca ai unui posedat. Ah, si finalul e delicios. Se meritau unul pe altul.