Auzi Franta si imediat esti cu gandul la turul ciclist al acestei tari, - cea mai notorie intrecere ciclista din cate exista -, la spectacolele de cabaret gen Moulin Rouge ori la bogatia culinara din restaurantele cu cei mai serviabili 'garsoni' din lume. Dar Franta mai e sinonima in cultura maselor si cu Parisul sau cu Turnul Eiffel, statueta-suvenir numai buna de folosit ca suport pentru calibrarea spitelor unei roti de bicicleta. Capitala acestei tari, asa cum ii sta bine unei urbi importante are si o latura boema in suburbiile sale, iar Belleville, e renumit printre periferii. Acest cartier candva marginas, locul de nastere a lui Edite Piaf, ne e atat de cunoscut noua, cinefililor, asta dupa ce i-am cutreierat stradutele incalcite urmarind si incercand sa prindem alaturi de micutul Pascal, Le Balon Rouge (1956) din regia lui Albert Lamorisse.
Toate aceste delicii turistice sunt cuprinse in animatia Les Triplettes de Belleville (2003) semnata Sylvain Chomet, unicul regizor capabil sa se incumete la a ecraniza Iluzionistul, o adaptare dupa un scenariu scris de inconfundabilul Tati.
Tripletele, aidoma celor 3 muschetari ai lui Dumas, devin 4 pe parcurs. Celor 3 surori nedespartite li se mai alatura madame Souza asa cum Prothos, Aramis si lui Athos l-au primit candva pe D'Artagnan in triumviratul lor, alianta sfanta, respectat cu atata devotament. Doar ca batrana doamna Souza este in plina misiune detectivistica de a-si gasi si salva nepotul. Prietenia se dovedeste atat de importanta incat si cele 3 gemene se vor alatura riscantei actiuni de a invinge o retea de interlopi nemilosi. Personajele sunt stilizate pana la refuz. Bodyguarzii nu pot sa fie decat niste dulapuri mergatoare. Ciclistii, datorita efortului supraomenesc si modului in care sunt mai tot timpul implicati in procesul de antrenare si pregatire a etapei cicliste ce va urma, sunt asemuiti unor caii de curse. Ba mai si necheaza in cateva momente, iar atunci cand se dovedesc inutili ori lezati, sunt eliminati, cum altfel?, daca nu impuscati aidoma cabalinelor ce si-au frant copita.
Exista in aceasta ecranizare un puternic curent anti-American si in special anti Disney. Multe simboluri de referinta din industria animata post-atlantica sunt ridiculizate in desenele lui Chomet. Cele mai acide si sugestive dintre ele sunt: toaleta in forma lui Mickey Mouse si personajul Disney care suge acadeaua marca "Sucker". De critica fatisa nu scapa nici societatea pariziana tot mai expusa americanizarii. Hamburgherii au devenit si in patria desfatului culinar o normalitate iar asta ii transforma pe cunoscatorii gurmanzi francezi, rafinatii de odinioara, intr-o masa de supraponderali inerti si imobili. Dopajul are si el o pondere critica in tot ce inseamna sportul in aceasta tara. Turul Frantei a debutat ca o intrecere populara insa a ajuns sa fie o afacere a unor laboratoare clandestine sau a unor case de pariuri mai mult sau mai putin underground. Mancarea consumata de sportivi, resturi din care traieste si patrupedul Bruno, are proprietati "unice" ce ajuta la cresterea masei musculare, respectiv corporale in cazul catelului. Orasul in sine tinde sa capete aspectul unui hibrid intre o metropola avand un conglomerat de stiluri arhitectonice. O parte plina de istorie si de influente seculare si o alta ce se dezvolta pe verticala marca New York-ului, unde arhitectura e inlocuita de inovatia si cutezanta de a depasi noi bariere.
Desi pare un desen clasic prin excelenta, o sa fiti surprinsi sa constatati prezenta calculatorului si a animatiei computerizate, mai mult decat ati fi banuit/dorit. Ciclistii sunt realizati eminamente cu ajutorul tehnicilor digitale. Doar chipurile, o componenta foarte importanta a mesajului pe care regizorul vrea sa-l transmita a fost realizat in forma clasica. 3D-ul, un alt element automatizat al acestei animatii e si el usor de identificat intrucat vine la pachet cu efectul de rotire, flow motion-ul sau slide motion-ul, cum mai este el cunoscut; atat de minunat introdus si brevetat in primul Matrix. Ciudatenia asta de tehnici ce par imposibil de combinat si care totusi lucreaza atat de bine impreuna, i-au oferit un anumit prestigiu lui Chomet si totodata sansa sa-si desavarseasca viziunea in noua animatie deja antamata, ce i-a fost incredintata spre facere, intitulata The Thousand Miles. O anuntata combinatie intre CG-animation si desen de mana, in genul Tripletelor, doar ca de aceasta data la o scara mult mai mare.
Concluzie: Un lung-netraj animat unict, atat prin modul de realizare cat si prin multiplele implicatii pe care imaginile propuse le capata sub ochii nostri. Mult peste cerintele genului, cu siguranta ca acest film nu se adreseaza copiilor, fiind destinat adultilor si necesitand un bagaj solid de cunostinte generale. Nota 8,14 pentru una dintre cele mai bune animatii realizate vreodata.
Vegetarian
pe 04 Noiembrie 2013 23:49
Din culisele Turului Frantei = ciclistul din fimu asta manca pe cantar pana cand cantarul da alarma si apoi ce ramane manca cainele .. Masaj cu aspiratoru , batatoru de spuma , masina de tuns iarba etc .. Ca in desene animate ..
. . . Statuia libertatii este in varianta obeza , asa cum e mai toata populatia SUA acum ..
. . . Sunt exagerati umerii mafiotilor , inaltimea vapoarelor , zgarienorilor , sunt exagerat de slabi ciclistii etc , foarte putin text de citit , un caine latra sau skelaie cand nu e muzica la tv din film , cand nu canta cineva la spitele de la o roata de bicicleta , la oale etc ..
. . . Sa difuzat la TVR 2 Luni, 04 Nov 2013 , 23:10
Luni, 11 Nov 23:10
cosmin742000
pe 10 Februarie 2012 00:24
Un film de animatie genial cu o coloana sonora de exceptie.
Dragos_Mirsanu
pe 23 Ianuarie 2004 12:54
Am purces la vizionarea acestui film de animatie dupa ce l-am zarit mentionat pentru niscai premii.
Acum, dupa vizionare, nu stiu cu ce am ramas...
Trebuie mentionat din start ca e un film fara dialoguri - cu muzica, insa, cit incape. Odata luata aceasta decizie, povestea nu putea fi decit descrisa prinntr-o imbinare excelenta de imagini, ceea ce, mi se pare, a reusit.
Actiunea filmului se petrece prin anii 1950. E vorba de un copil care are pasiune bicicleta, creste cu pasiunea asta ajutat de bunica-sa (orfan?), participa la Turul Frantei, de unde e rapit de niste gangsteri americani pentru a fi dus in America ca sclav intr-un club select al mafiotilor. Este asezat, impreuna cu alti doi, francezi rapiti si ei, intr-o masina speciala care simuleaza o cursa ciclista reala si se pariaza pe invingator. Bunica-sa si cainele lor pleaca in cautarea lui peste ocean, intr-o barca de agrement cu pedale. Aici intimplarea face ca intilnesc niste batrane artiste, care, din tinerete pina in prezent au facut un numar de cabaret impreuna, formind LE TRIPLETTE de BV. Toti impreuna reusesc sa-l salveze pe ciclist dupa o cursa cu urmariri, etc. care aduce cu Fat-Frumos-din-lacrima sau alte povesti in care se arunca cu tot felul de obiecte in spate schimbind decorul. Doar ca aici o tigaie distruge cam 2 masini urmaritoare, in medie...
Impresia mea este ca s-a dorit o prezentare grotesca a lumii moderne. Pina si desenele aduc uneori imagini deformate... nu pot sa zic ca mi-au placut prea mult. Antagonia intre americani si francezi (probabil intre lumea noua si cea veche) este evident dorita de autorii filmului. Lumea noua ataca tot ce e mai blind, traditional, omenesc pina la urma, din lumea veche, de unde a pornit. Cursele cicliste, un simbol al lumii vechi (franceze) devin in America un mod de a face bani si atit. (E drept ca in ultimii ani tot cistiga americanul Lance Armstrong in Turul Frantei...)
A te opune americanilor imperialisti e parca un leit-motiv in ultimele filme de animatie: va amintiti de "In cautarea lui Nemo" cind li se spune rechinilor australieni ca Nemo a fost rapit de oameni, unul remarca: "Probabil americani. Ei cred ca detin totul!"
Una peste alta, un film interesant, dar prea putin vesel. Un soi de romantism... "totusi este trist in lume".
Toate aceste delicii turistice sunt cuprinse in animatia Les Triplettes de Belleville (2003) semnata Sylvain Chomet, unicul regizor capabil sa se incumete la a ecraniza Iluzionistul, o adaptare dupa un scenariu scris de inconfundabilul Tati.
Tripletele, aidoma celor 3 muschetari ai lui Dumas, devin 4 pe parcurs. Celor 3 surori nedespartite li se mai alatura madame Souza asa cum Prothos, Aramis si lui Athos l-au primit candva pe D'Artagnan in triumviratul lor, alianta sfanta, respectat cu atata devotament. Doar ca batrana doamna Souza este in plina misiune detectivistica de a-si gasi si salva nepotul. Prietenia se dovedeste atat de importanta incat si cele 3 gemene se vor alatura riscantei actiuni de a invinge o retea de interlopi nemilosi. Personajele sunt stilizate pana la refuz. Bodyguarzii nu pot sa fie decat niste dulapuri mergatoare. Ciclistii, datorita efortului supraomenesc si modului in care sunt mai tot timpul implicati in procesul de antrenare si pregatire a etapei cicliste ce va urma, sunt asemuiti unor caii de curse. Ba mai si necheaza in cateva momente, iar atunci cand se dovedesc inutili ori lezati, sunt eliminati, cum altfel?, daca nu impuscati aidoma cabalinelor ce si-au frant copita.
Exista in aceasta ecranizare un puternic curent anti-American si in special anti Disney. Multe simboluri de referinta din industria animata post-atlantica sunt ridiculizate in desenele lui Chomet. Cele mai acide si sugestive dintre ele sunt: toaleta in forma lui Mickey Mouse si personajul Disney care suge acadeaua marca "Sucker". De critica fatisa nu scapa nici societatea pariziana tot mai expusa americanizarii. Hamburgherii au devenit si in patria desfatului culinar o normalitate iar asta ii transforma pe cunoscatorii gurmanzi francezi, rafinatii de odinioara, intr-o masa de supraponderali inerti si imobili. Dopajul are si el o pondere critica in tot ce inseamna sportul in aceasta tara. Turul Frantei a debutat ca o intrecere populara insa a ajuns sa fie o afacere a unor laboratoare clandestine sau a unor case de pariuri mai mult sau mai putin underground. Mancarea consumata de sportivi, resturi din care traieste si patrupedul Bruno, are proprietati "unice" ce ajuta la cresterea masei musculare, respectiv corporale in cazul catelului. Orasul in sine tinde sa capete aspectul unui hibrid intre o metropola avand un conglomerat de stiluri arhitectonice. O parte plina de istorie si de influente seculare si o alta ce se dezvolta pe verticala marca New York-ului, unde arhitectura e inlocuita de inovatia si cutezanta de a depasi noi bariere.
Desi pare un desen clasic prin excelenta, o sa fiti surprinsi sa constatati prezenta calculatorului si a animatiei computerizate, mai mult decat ati fi banuit/dorit. Ciclistii sunt realizati eminamente cu ajutorul tehnicilor digitale. Doar chipurile, o componenta foarte importanta a mesajului pe care regizorul vrea sa-l transmita a fost realizat in forma clasica. 3D-ul, un alt element automatizat al acestei animatii e si el usor de identificat intrucat vine la pachet cu efectul de rotire, flow motion-ul sau slide motion-ul, cum mai este el cunoscut; atat de minunat introdus si brevetat in primul Matrix. Ciudatenia asta de tehnici ce par imposibil de combinat si care totusi lucreaza atat de bine impreuna, i-au oferit un anumit prestigiu lui Chomet si totodata sansa sa-si desavarseasca viziunea in noua animatie deja antamata, ce i-a fost incredintata spre facere, intitulata The Thousand Miles. O anuntata combinatie intre CG-animation si desen de mana, in genul Tripletelor, doar ca de aceasta data la o scara mult mai mare.
Concluzie: Un lung-netraj animat unict, atat prin modul de realizare cat si prin multiplele implicatii pe care imaginile propuse le capata sub ochii nostri. Mult peste cerintele genului, cu siguranta ca acest film nu se adreseaza copiilor, fiind destinat adultilor si necesitand un bagaj solid de cunostinte generale. Nota 8,14 pentru una dintre cele mai bune animatii realizate vreodata.
. . . Statuia libertatii este in varianta obeza , asa cum e mai toata populatia SUA acum ..
. . . Sunt exagerati umerii mafiotilor , inaltimea vapoarelor , zgarienorilor , sunt exagerat de slabi ciclistii etc , foarte putin text de citit , un caine latra sau skelaie cand nu e muzica la tv din film , cand nu canta cineva la spitele de la o roata de bicicleta , la oale etc ..
. . . Sa difuzat la TVR 2 Luni, 04 Nov 2013 , 23:10
Luni, 11 Nov 23:10
Acum, dupa vizionare, nu stiu cu ce am ramas...
Trebuie mentionat din start ca e un film fara dialoguri - cu muzica, insa, cit incape. Odata luata aceasta decizie, povestea nu putea fi decit descrisa prinntr-o imbinare excelenta de imagini, ceea ce, mi se pare, a reusit.
Actiunea filmului se petrece prin anii 1950. E vorba de un copil care are pasiune bicicleta, creste cu pasiunea asta ajutat de bunica-sa (orfan?), participa la Turul Frantei, de unde e rapit de niste gangsteri americani pentru a fi dus in America ca sclav intr-un club select al mafiotilor. Este asezat, impreuna cu alti doi, francezi rapiti si ei, intr-o masina speciala care simuleaza o cursa ciclista reala si se pariaza pe invingator. Bunica-sa si cainele lor pleaca in cautarea lui peste ocean, intr-o barca de agrement cu pedale. Aici intimplarea face ca intilnesc niste batrane artiste, care, din tinerete pina in prezent au facut un numar de cabaret impreuna, formind LE TRIPLETTE de BV. Toti impreuna reusesc sa-l salveze pe ciclist dupa o cursa cu urmariri, etc. care aduce cu Fat-Frumos-din-lacrima sau alte povesti in care se arunca cu tot felul de obiecte in spate schimbind decorul. Doar ca aici o tigaie distruge cam 2 masini urmaritoare, in medie...
Impresia mea este ca s-a dorit o prezentare grotesca a lumii moderne. Pina si desenele aduc uneori imagini deformate... nu pot sa zic ca mi-au placut prea mult. Antagonia intre americani si francezi (probabil intre lumea noua si cea veche) este evident dorita de autorii filmului. Lumea noua ataca tot ce e mai blind, traditional, omenesc pina la urma, din lumea veche, de unde a pornit. Cursele cicliste, un simbol al lumii vechi (franceze) devin in America un mod de a face bani si atit. (E drept ca in ultimii ani tot cistiga americanul Lance Armstrong in Turul Frantei...)
A te opune americanilor imperialisti e parca un leit-motiv in ultimele filme de animatie: va amintiti de "In cautarea lui Nemo" cind li se spune rechinilor australieni ca Nemo a fost rapit de oameni, unul remarca: "Probabil americani. Ei cred ca detin totul!"
Una peste alta, un film interesant, dar prea putin vesel. Un soi de romantism... "totusi este trist in lume".