???? „Let It Snow” (2019) – când un viscol îți promite magie… și îți livrează confort (sau despre filmele care nu te schimbă, dar știu exact când să apară)
Am o relație ciudată cu filmele de Crăciun. Le caut, dar nu am niciodată așteptări mari de la ele. Și poate tocmai de aceea ,,Let It Snow" funcționează: pentru că nu promite mai mult decât poate duce. Inspirat din volumul semnat de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle, filmul regizat de Luke Snellin aduce pe ecran mai multe povești de adolescenți prinși într-un orășel blocat de viscol, în Ajunul Crăciunului. Și da, exact cum te aștepți: iubire, confuzie, mici revelații și întâlniri „întâmplătoare” care nu sunt deloc întâmplătoare.
❄️ Zăpada care mișcă lucrurile (în locul personajelor)
Mi-a plăcut ideea asta mai mult decât mă așteptam: zăpada nu e doar decor festiv, ci un mecanism narativ.
Viscolul îi oprește pe toți din drum — și, paradoxal, tocmai asta îi obligă să meargă mai departe emoțional. Fără el, multe dintre aceste povești nici nu ar exista. Dar aici apare și prima limită clară: filmul folosește ideea, dar nu o explorează. E o scurtătură elegantă, nu o temă reală.
❤️ Povești care se simt, dar nu se dezvoltă
Pe hârtie, structura corală ar trebui să ofere profunzime. În realitate, oferă variațiuni pe aceeași emoție. Julie și Stuart (Isabela Merced & Shameik Moore) duc povestea cea mai „serioasă” — alegerea între iubire și propriul drum. Dar e și cea mai previzibilă, pentru că filmul nu riscă nicio clipă. În schimb, relația dintre Dorrie și Kerry (Liv Hewson & Anna Akana) mi s-a părut mai vie. Mai stângace, mai imperfectă — deci, paradoxal, mai credibilă. Restul personajelor? Simpatice, dar schițate rapid. Am avut constant senzația că filmul se grăbește să ajungă la „momentele frumoase”, fără să le construiască suficient.
???? Ce m-a prins fără să-mi dau seama
Coloana sonoră. Nu e ceva ce rămâne neapărat în memorie ca identitate, dar funcționează impecabil ca stare. Într-un film fragmentat, muzica devine liantul emoțional — și face mai mult decât scenariul în unele momente.
???? Farmecul distribuției (care salvează ce nu e scris)
Distribuția tânără — inclusiv Kiernan Shipka sau Jacob Batalon — are acel tip de naturalețe care nu poate fi scrisă, doar simțită. Personajele sunt simple, uneori chiar plate, dar actorii le dau suficientă energie cât să nu devină plictisitoare. E genul acela de chimie care nu impresionează, dar te ține acolo.
???? Unde simt că filmul se oprește prea devreme
Aici e, pentru mine, miza ratată. Filmul atinge teme care ar fi putut conta: plecarea din orașul natal, frica de schimbare, diferența dintre ce vrei și ce e confortabil....Și de fiecare dată… se oprește. Nu intră în ele, nu le complică, nu le lasă să doară. Și cred că asta m-a frustrat cel mai mult: nu că e simplu, ci că refuză să devină mai mult.
⭐ Verdictul meu: Nu, ,,Let It Snow" nu e genul de film pe care să-l analizezi la sânge. Dar nici nu e doar zgomot de fundal. E undeva la mijloc. E genul de film pe care îl vezi într-o seară de iarnă și, fără să-ți dai seama, te prinde. Nu prin poveste, ci prin stare.
⭐ Rating By Laura Harabor : 7/10 – bun
Un film „de sezon” care își cunoaște limitele și nu încearcă să le depășească. Pierde puncte la capitolul profunzime și construcție, dar câștigă prin atmosferă, muzică și un farmec relaxat al distribuției. Nu rămâne cu tine mult timp după final. Dar, cât timp durează, e… suficient.
user-5e6b99b9b460d
pe 21 Decembrie 2020 15:25
Un alt film revoltator marca Netflix!
Sezonul acesta mi-au trecut prin mana vreo 10 filme de Craciun de la acesti Netflix.
Absolut toate (incluzandu-l si pe cel de fata) contin sex, discutii despre sex si organe genitale, vulgaritati, reni care fac sex si, mai ales, multa-multa homosexualitate!
Practic, la astia ai tot ce vrei ca sa te uiti cu familia si copiii la filme de Craciun! Mai ales cand ai si ceva repere morale!
Evident, eu ironizez acum si imi plang de mila gandindu-ma cu groaza la ceea ce vizioneaza copiii si adolescentii din ziua de astazi!
Netflix = paradisul sexualizarii si homosexualizarii clientilor sai!
Astia chiar nu pot face un film de Craciun fara ANUS?
ama88
pe 17 Noiembrie 2019 11:05
Un film de Cracium foarte dragut si relaxant,potrivit pentru toate varstele
Am o relație ciudată cu filmele de Crăciun. Le caut, dar nu am niciodată așteptări mari de la ele. Și poate tocmai de aceea ,,Let It Snow" funcționează: pentru că nu promite mai mult decât poate duce. Inspirat din volumul semnat de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle, filmul regizat de Luke Snellin aduce pe ecran mai multe povești de adolescenți prinși într-un orășel blocat de viscol, în Ajunul Crăciunului. Și da, exact cum te aștepți: iubire, confuzie, mici revelații și întâlniri „întâmplătoare” care nu sunt deloc întâmplătoare.
❄️ Zăpada care mișcă lucrurile (în locul personajelor)
Mi-a plăcut ideea asta mai mult decât mă așteptam: zăpada nu e doar decor festiv, ci un mecanism narativ.
Viscolul îi oprește pe toți din drum — și, paradoxal, tocmai asta îi obligă să meargă mai departe emoțional. Fără el, multe dintre aceste povești nici nu ar exista. Dar aici apare și prima limită clară: filmul folosește ideea, dar nu o explorează. E o scurtătură elegantă, nu o temă reală.
❤️ Povești care se simt, dar nu se dezvoltă
Pe hârtie, structura corală ar trebui să ofere profunzime. În realitate, oferă variațiuni pe aceeași emoție. Julie și Stuart (Isabela Merced & Shameik Moore) duc povestea cea mai „serioasă” — alegerea între iubire și propriul drum. Dar e și cea mai previzibilă, pentru că filmul nu riscă nicio clipă. În schimb, relația dintre Dorrie și Kerry (Liv Hewson & Anna Akana) mi s-a părut mai vie. Mai stângace, mai imperfectă — deci, paradoxal, mai credibilă. Restul personajelor? Simpatice, dar schițate rapid. Am avut constant senzația că filmul se grăbește să ajungă la „momentele frumoase”, fără să le construiască suficient.
???? Ce m-a prins fără să-mi dau seama
Coloana sonoră. Nu e ceva ce rămâne neapărat în memorie ca identitate, dar funcționează impecabil ca stare. Într-un film fragmentat, muzica devine liantul emoțional — și face mai mult decât scenariul în unele momente.
???? Farmecul distribuției (care salvează ce nu e scris)
Distribuția tânără — inclusiv Kiernan Shipka sau Jacob Batalon — are acel tip de naturalețe care nu poate fi scrisă, doar simțită. Personajele sunt simple, uneori chiar plate, dar actorii le dau suficientă energie cât să nu devină plictisitoare. E genul acela de chimie care nu impresionează, dar te ține acolo.
???? Unde simt că filmul se oprește prea devreme
Aici e, pentru mine, miza ratată. Filmul atinge teme care ar fi putut conta: plecarea din orașul natal, frica de schimbare, diferența dintre ce vrei și ce e confortabil....Și de fiecare dată… se oprește. Nu intră în ele, nu le complică, nu le lasă să doară. Și cred că asta m-a frustrat cel mai mult: nu că e simplu, ci că refuză să devină mai mult.
⭐ Verdictul meu: Nu, ,,Let It Snow" nu e genul de film pe care să-l analizezi la sânge. Dar nici nu e doar zgomot de fundal. E undeva la mijloc. E genul de film pe care îl vezi într-o seară de iarnă și, fără să-ți dai seama, te prinde. Nu prin poveste, ci prin stare.
⭐ Rating By Laura Harabor : 7/10 – bun
Un film „de sezon” care își cunoaște limitele și nu încearcă să le depășească. Pierde puncte la capitolul profunzime și construcție, dar câștigă prin atmosferă, muzică și un farmec relaxat al distribuției. Nu rămâne cu tine mult timp după final. Dar, cât timp durează, e… suficient.
Sezonul acesta mi-au trecut prin mana vreo 10 filme de Craciun de la acesti Netflix.
Absolut toate (incluzandu-l si pe cel de fata) contin sex, discutii despre sex si organe genitale, vulgaritati, reni care fac sex si, mai ales, multa-multa homosexualitate!
Practic, la astia ai tot ce vrei ca sa te uiti cu familia si copiii la filme de Craciun! Mai ales cand ai si ceva repere morale!
Evident, eu ironizez acum si imi plang de mila gandindu-ma cu groaza la ceea ce vizioneaza copiii si adolescentii din ziua de astazi!
Netflix = paradisul sexualizarii si homosexualizarii clientilor sai!
Astia chiar nu pot face un film de Craciun fara ANUS?