Fidel spiritului celebrului roman al lui Stefan Zweig din care se inspiră, capodopera lui Zweig duce la apogeu temele predilecte ale cineastului: trecerea timpului, sfâșierea inimilor în spatele aparenței de frivolitate, iluzia fericirii față în față cu prezența morții. (Jean-Loup Bourget- 2006, Petit Laroussse des films)
Scrisoare de la o femeie necunoscuta (1948) este filmul clasic, romantic – prin excelenta, filmul care smulge lacrimi – ce aduce in centrul atentiei tema amara a iubirii neimpartasite, a dragostei pierdute. Filmul profund miscator, atemporal al legendarului regizor european Max Ophuls este considerat cel mai mare si mai de succes film american al sau, desi este atat de non-hollywoodian. Filmul ii pune in valoare miscarile alunecoase si lirice ale camerei, cadrele lungi, dialogul atmosfera melancolica si romantica, aroma Vienei sfarsitului de secol, si talentele actoricesti deosebite ale delicatei eroine blonde – rol interpretat de tanara actritaJoan Fontaine.
Scenariul filmului a fost scris de fostul castigator al Premiului Oscar, Howard Koch (cel care a scris si scenariul pentru Casablanca (1942)), si adaptat dupa o poveste scurta a lui Stefan Zweig, din 1922. Filmul a fost produs chiar de compania lui Fontaine.
Desi la lansarea sa filmul nu a fost un succes comercial si a fost criticat pentru sentimentalismul pe care il degaja, si-a atins statutul bine-meritat, ca fiind unul dintre cele mai mari filme de acest gen. In povestea sa ciclica despre dor si durere este vorba despre o idila imaginara, reprezentata de o relatie deliranta, iluzorie si sortita esecului intre cei doi protagonisti: iubirea constanta si durabila, plina de bunatate si sacrificiu a unei fete pentru un pianist frivol, diletant si egoist. Seductia duce la o sarcina neasteptata si apoi la o casatorie cu altcineva. Ambii se confrunta cu cate un impas inextricabil si trec prin numeroase oportunitati ratate de-a lungul a douazeci de ani. In cele din urma cei doi nu reusesc sa atinga iubirea adevarata. Povestea sfasietoare a relatiei lor este prezentata prin intermediul flashback-urilor si a lecturii pe timp de noapte a scrisorii femeii muribunde - ea este sotia barbatului cu care pianistul trebuie sa se dueleze in zorii zilei ce va veni.
