Părerea criticului
Leviathan se ridică la înălţimea titlului, oferind o satiră socială dureroasă şi bine croită. Cel de-al patrulea lungmetraj al regzorului Andrey Zvyagintsev, Leviathan, a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes şi, oarecum surprinzător, a fost ales drept filmul care să reprezinte Rusia în cursa la Oscar. Într-un final, filmul chiar a fost nominalizat la Oscar 2015 și a câștigat Globul de Aur „pentru cel mai bun film străin într-o limbă străină”.
Producția se deschide şi se închide cu o filmare care aduce la un loc marea rece, stâncile golaşe şi scheletele vechilor bărci de lemn, pe jumate înghiţite de apa mâloasă. Lângă mal, doarme un uriaş schelet de balenă. Tot aici este casa din bătrâni a lui Kolya (Alexei Serebriakov). Are şi el o colibă mai răsărită pe care o împarte cu soţia şi cu fiul său. Nu e mare lucru, dar asta nu îl înduplecă pe primarul (Roman Madyanov) gras, umflat cu vodcă, să renunţe la intenţia de a i-o lua. Lăudându-se că vrea să construiască pe malul mării un complex care va înviora economia, acest primar lasă din ce în ce mai tare impresia că, de fapt, vrea terenul de pe litoral pentru el însuşi.
Tema filmului este aceea că viaţa în Rusia este, în realitate, un coşmar kafkian. Sistemul legal este o glumă proastă şi, aşa cum Kolya va afla când se pune cu el, e o bătaie de joc la adresa lui. O luptă legală contra autorităţilor e pierdută din start. Oamenii nevinovaţi plătesc zilnic un preţ inimaginabil doar pentru că încearcă. Atunci când lumea se prăbuşeşte în jurul lui, Kolya bea sticlă după sticlă de vodcă şi încasează lovitură după lovitură, din partea unui sistem bolnav incurabil.
Producția se deschide şi se închide cu o filmare care aduce la un loc marea rece, stâncile golaşe şi scheletele vechilor bărci de lemn, pe jumate înghiţite de apa mâloasă. Lângă mal, doarme un uriaş schelet de balenă. Tot aici este casa din bătrâni a lui Kolya (Alexei Serebriakov). Are şi el o colibă mai răsărită pe care o împarte cu soţia şi cu fiul său. Nu e mare lucru, dar asta nu îl înduplecă pe primarul (Roman Madyanov) gras, umflat cu vodcă, să renunţe la intenţia de a i-o lua. Lăudându-se că vrea să construiască pe malul mării un complex care va înviora economia, acest primar lasă din ce în ce mai tare impresia că, de fapt, vrea terenul de pe litoral pentru el însuşi.
Tema filmului este aceea că viaţa în Rusia este, în realitate, un coşmar kafkian. Sistemul legal este o glumă proastă şi, aşa cum Kolya va afla când se pune cu el, e o bătaie de joc la adresa lui. O luptă legală contra autorităţilor e pierdută din start. Oamenii nevinovaţi plătesc zilnic un preţ inimaginabil doar pentru că încearcă. Atunci când lumea se prăbuşeşte în jurul lui, Kolya bea sticlă după sticlă de vodcă şi încasează lovitură după lovitură, din partea unui sistem bolnav incurabil.
