Din nou singur, la 35 de ani, și cu o meserie care nu i se potrivește, Jesse Fisher este îngrijorat de faptul că zilele sale cele mai bune au trecut. Dar, indiferent cât de mult își îngroapă capul într-o carte, viața continuă să-l tragă pe Jesse înapoi. Astfel, atunci când profesorul său favorit îl invită in campus pentru a vorbi la cina oferită cu ocazia pensionării sale, Jesse profită de această șansă nesperată. El este pregătit pentru a face față nostalgiei revederii sălilor de mese și a camerelor de cămin, pentru petrecerile și seminariile de poezie, dar nu și pentru Zibby - o tânără frumoasă, precoce, iubitoare de muzică clasică, în al doilea ei an de studenție, cu care ajunge să poarte discuții îndelugi despre posibilitate și sens. Zibby îi trezește lui Jesse sentimente înfricoșătoare, dar interesante, îndelung-adormite, pe care le credea îngropate pentru totdeauna.