Libertate (2023)

Seria documentară "Decembrie roșu" are un episod dedicat evenimentelor de la Sibiu.

Am avut 17 ani în '89 și 17 Decembrie m-a prins în Timișoara
Deci am trăit acele vremuri
Revoluția nu a fost revoluție!
Armata, securitatea și miliția s-au împușcat între ei
Filmul e greu de urmărit, probabil tineri dacă vor incerca să-l vizioneze vor fi încântați

Filmul se vrea a ilustra in detaliu aspecte privind începutul și desfășurarea Revoluției din 89 când multe dintre instituțiile de bază în comunism (miliție, securitate, etc) sunt capturate de armată și judecate, pedepsite pentru răul făcut poporului. Destul de ok scenariul, cu toată lumea cea bună din cinematografia românească, toți marii actori, tineri sau de vârsta a doua. A fost puțin ciudat să.l văd pe "Roby" autoritar, certăreț și conflictual :D

Un film care nu aduce nimic nou sau deosebit cel puțin pentru mine care am trăit vremurile Revoluției din 89, am vizionat numeroase documentare și înregistrări ale acelor zile. Filmul ilustrează haosul din acele zile dar nu e nici pe departe la fel de bun că Hârtia va fi albastra. A coopta într-un film câțiva actori buni ai noului val nu face neapărat dintr-un film unul bun. Nu l-am putut urmări până la capăt.

Filmul sintetizează excelent natura de desene animate, a poporului roman. Si anume, acest popor nu are nevoie de dusmani externi, deoarece cetățenii lui sunt cei mai eficienți si inversunati in a.si taia craca intre ei si a se autosabota permanent, indiferent de culorile politice existente. Precum fiecare individ este suma alegerilor sale, exact la fel functioneaza lucrurile si la nivel colectiv, ca tara.

Judecati-l fiecare, poate sa va placa, puteti sa-l detestati.
Dar, de vazut, orice roman ar trebui sa-l vada !

Recomand si generatiilor mai tinere......sa vada ce circoteca regizata a fost......

Foarte bun ca o dramatizare a unui documentar despre un episod elocvent al Revoluției din '89!

Observ ca Tudor Giurgiu se lasă uneori inspirat de întâmplări din real, pe care le prelucrează în stilul propriu. Nu e ceva nou: și Cristian Mungiu a facut-o (vezi "Dupa dealuri"). Numai că "De ce eu?" e o realizare de excepție în cinema-ul romanesc, prin adaptarea foarte reușită a povestii procurorului Panait, pe când "Libertate" propune o mica disecție a ceea ce a însemnat revolutia/lovitura de stat/Marea confuzie, abandonând perspectiva redării trăirilor unui singur personaj.

De fapt, asta e și mare hiba a filmului: deși arata o frantura din destinul unui milițian în timpul evenimentelor din decembrie '89, filmul nu se axează pe acest personaj, sau alte câteva (comandantul unității militare, ori persoanele cu funcții în aparatul local de stat socialist). Personajele se perinda prin fata aparatului de filmat, apăsate de fricile/temerile acelor zile, fără a se insista prea mult pe tribulatiile lor.

Marea calitate a filmului este ca reda foarte fidel una din ipotezele care s-a conturat din ce în ce mai solid în mentalul nostru: decembrie '89 e un melanj grotesc despre cum a evoluat scânteia nebuniei unor idealiști prea curajoși spre sangeroasele si absurdele crime înfăptuite în numele ... a nimic! Mi se pare ca Giurgiu a surprins exact esență întâmplărilor din acele zbuciumate zile: confuzia, panica și degringolada au condus către unele crime de-a dreptul absurde (vezi moartea milițianului care vrea sa se predea, ori pe cea a copilului din Oltcit-ul condus de personajul lui Toma Cuzin).

Fabuloase sunt si scenele de la începutul filmului, cu atacarea sediului Miliției - o lecție despre reacțiile umane ale structurilor pe care se sprijinea atat de mult fostul dictator al României.

Una peste alta, un film foarte bun despre decembrie '89! Cu 10 stele pentru realism, începând de la costume și terminând cu locațiile.

1 )Prea Putin sa pus Accentul pe Militari care Au iau pazit nu erau Militari in Termen dela Um1512 Academia Fortelor Terestre Nicolae Balcescu erau sau Sunt Actuali Ofiteri ai Armatei Romane - Daca imi spune cineva ca au fost lasati in vacanta in Decembrie 1989 NU Cred deci erau Oameni cu Pregatire Militara Superioara nu Gradati ca si Militari in termen --Caporal .
Filmul este captivant deoarece chiar daca au trecut peste 34 de ani inca nu se stie cine a tras primul Cartus - Armata - MIlitia sau Teroristi -Plus ca sa intri in sediul Militiei sa furi Armament trebuia sa cunosti pozitionarea lor adica cu tupeu nu merge . Foarte bine redate din Arhiva Tvr cadrele cu Otravirea Apei si Armata este cu noi ( cine a venit dela Timisoara cu Gips Generalul Stanculescu dupa ce sa tras in Populatie )Dezinformarea a fost la Ordinea Zilei pe Canale Tvr si Radioului Public .Procurorul Militar foarte bine jucat ,Schimbarea la Fata dela Tovarase la Domnule ,Cine a judecat revolta dela Brasov 1987 a revenit sa judece Securisiti Militeni .Actori au jucat destul de bine. Bravo Domnule Giurgiu sincer Asteptam o Continuare cu Parasutisti morti la Otopeni sau Masina cu Militari dela trupele USLA

Anul acesta in decembrie se vor implini treizeci si cinci de ani. Unii spun ca a fost revolutie, altii afirma ca a fost lovitura de stat. Unii spun ca a fost spontan, altii afirma ca a fost provocat din afara. Cert e ca atunci, in decembrie 1989, romanii si-au luat ratia de libertate. Libertatea de a putea pleca oricand din tara, la munca sau in scop turistic, temporar sau pentru totdeauna. Libertatea de a distruge cam tot ce se putea distruge: industrie, agricultura, sanatate, invatamant, sport, cultura. Libertatea de a alege lideri care n-au nici o treaba cu poporul pe care, in cel mai mai bun caz, il dispretuiesc. Libertatea de a fi condusi de securisti si de neosecuristi. Libertatea de a schimba un stapan cu altul, libertatea de a fi bagati pentru ca ei aveau nevoie de piete de defacere si de mana de lucru cat mai ieftina. Cam asa arata libertatea haotica cucerita cu sange acum treizeci si cinci de ani. Asta-i situatia, atat s-a putut.

Despre evenimentele din decembrie 1989 s-au facut si se vor mai face filme, mai bune sau mai proaste, cel mai reusit dintre ele fiind, pana acum, ,,A fost sau n-a fost,, , momentul de maxima inspiratie cinematografica al lui Corneliu Porumboiu. Filmul lui Tudor Giurgiu mi-a adus aminte mai degraba de un alt film reusit din categoria susamintita, anume ,,Hartia va fi albastra,, in regia lui Radu Muntean. Poate ca scenariul e perfectibil, am citit critici ca filmul ar fi mult prea putin artistic si mult prea reportaj si mult prea documentar. Tudor Giurgiu are insa marele merit a a fi surprins foarte bine atmosfera acelor zile haotice in care poporul roman iesea din inchisoarea comunista pentru a intra in jungla capitalista. Zile in care fiecare s-a descurcat cum a putut, zile in care singurii neafectati au fost cei care nu s-au bagat, zile in care puteai trece cu usurinta de la statutul de revolutionar la acela de terorist. Si filmul mai are un merit: acela ca reuneste multi actori de valoare ai generatiei actuale. E adevarat, cei mai multi dintre ei in roluri de mica intindere, roluri secundare si chiar ultrasecundare. E foarte bine ca Leonid Doni, Toma Cuzin si Mirela Oprisor au ocazia sa joace si altceva decat ,,Las fierbinti,, ( nu ca asta ar fi o rusine, dimpotriva). E foarte bine ca actorii binecunoscuti pe scenele teatrelor unde isi desfasoara activitatea au ocazia sa apara si in filme de calitate. Pentru ca Romania are in continuare actori si actrite de valoare in ciuda faptului ca acestia ( acestea) au, paradoxal, mai putine posibilitati de a se afirma profesional decat inainte de 1989.

Filmul, pentru cei care vor sa stie, e de vazut... Cu inadvertente (si Stere Gulea face Morometii 2 d-o penibilitate uimitoare, dupa ce, cu primul, facuse o capodopera ! Sub comunisti, sub cenzura...), dar, cu idei...
Prin anii "90, vedeam "A unsprezecea porunca" a lui Danieluc, si nu intelegeam nimic din film... Acum, revazut, e altceva, se clarifica...
D-aia, pentru cine vrea sa stie, e de vazut; pentru cine asteapta efecte de "holiud", e de abtinut... E ca la desene animate : cine a avut parte de 10 minute pe teve-ul d-atunci, "se merita" alea cu Tom si Jerry; pentru cine are youtube, e pierdere de timp....

Un film care arată una din laturile întunecate ale Loviturii din 89. Nu face judecăți și nici prejudecăți, pentru că multe aspecte au rămas ocultate și după 34 de ani (având în vedere că unii implicați mai sunt încă în viață) . Mi-a plăcut filmul dar m-a și întristat.

Excelent realizat. Actori foarte bine aleși. Asemănarea cu personajele reale este izbitoare.
I-am cunoscut pe unii din aceștia.

Îmi plac filmele românești, cu precădere cele ale lui Puiu și Giurgiu, însă acesta nu mi-a plăcut.

Acting-ul a fost bun, nimic de zis, cadre bune, un film executat foarte bine de altfel.

Ceea ce nu mi-a plăcut însă a fost faptul că în opinia mea, acest eveniment nu era demn de un film, poate de un citit light undeva dar nu transformat în film.
Am înțeles haos-ul, mixtura dintre agenții statului și civili și switch-urile care se produc, dar m-am plictisit. E ca un sunet destul de zgomotos, constant și plat.

Nu recomand. Dacă totuși mergeți, vizionare plăcută!

am fost astazi si l-am vazut. Eu sunt cel mai mare hater de filme romanesti, fac foarte urat cand aud si efectiv cu forta am vazut destule si nu mi-a placut niciunul, nici miami, nici teambuilding absolut nimic nu mi-a placut, dar acesta, pot sa zic ca este cam primul film romanesc care chiar mi-a placut foarte mult. Este bine realizat, chiar si jocul actoricesc este bun. Il recomand!

Cel mai bun film al lui Tudor Giurgiu, cu un ritm amețitor, de documentar, de cine-verite. Securiști, soldați, milițieni, civili, teroriști....un haos nebulos,, atins de misterioase manipulări. Bazinul devine o metaforă a confuziei diabolice. Trebuie văzut filmul: cine uită trecutul, riscă să-l retrăiască...

1. Filmul privește punctual spre evenimentele petrecute în Sibiu pe durata revoluției '89. Nu încearcă să explice sau să condamne comunismul sau să lamurească de ce și pe cine pedepsea și bătea militia, securitatea, profesorii, peceriștii, spagarii, militarii, tractoriștii, căruțașii, nasii de tren etc., sau de ce se tăia curentul, apa, căldura, pâinea. Toate acestea fac background-ul filmului, se văd și se știu.

2. Se vrea o dramatizare a celor întâmplate așa cum au fost văzute și mărturisite de cei care au participat la acele evenimente. Zvonuri - unele chiar ridicole, frustrări, paranoia, profitori etc., toate acestea sunt croșetate pentru a evidenția confuzia acelor vremuri anarhice.

3. Giurgiu nu apără și nu judecă pe nimeni; privește cu detasare și umor spre militienii, securiștii, civilii și militarii care s-au intersectat în jurul "piscinei groazei".

4. Contra (mi-a zis tata): se fumează prea puțin în film, iar tunsorile actorilor nu au ridicolul tunsorii standard impuse de regimul comunist.

Un film obligatoriu pentru cei care vor să înțeleagă cum s-a simțit decembrie '89, și în special pentru milenarii pentru care căderea comunismului și revoluția franceză sunt la fel de departe.

Aceeași actori tot timpul... măi ce mafie...și ce subiect jenant... câte filme de genul se fac
Ironic, artiști care reprezintă sistemul fac un film despre revoluție, despre anti-sistem...
Sper să nu meargă nimeni