Licorice Pizza (2021)

E ok ,oarecum static din punctul meu de vedere, vizionabil ca sa zic asa.
Ps: jocul actorilor foarte bun.

Acest film este o încântare, foarte fain . Mi-e mi-o plăcut filmul.

Poate a fost un alt fel de a expune pe ecran o poveste de dragoste...motiv pentru care a avut cinci nominalizări la premiul Oscar...

Relația celor doi mi s-a părut chiar verosimilă și chimia dintre ei a lăsat impresia a fi autentică. Mi-a plăcut și coloana sonoră, melodiile alese fiind inspirat plasate pe acțiunea filmului și în ton cu perioada în care s-a desfășurat povestea. După mine, puteau lipsi secvențele cu Sean Penn și cu Bradley Cooper; ele mi-au displăcut. Film bine jucat, dar n-aș putea spune că a fost de Oscar.

Sincer să fiu, nuștiu cu ce a concurat acest film la 3 categorii de Oscar dar acest aspect ne poate arăta cât de mult a scăzut industria în ultimul timp. E un film lejer despre o relație complicată, în care ea este aia mai mare, iar el nu doar că e mai mic, dar e un liceean de 15 ani, fără minte - se presupune. Cu toate astea, lumile din care provin cei doi anulează diferența de 10 ani între o fată dintr-o familie de evrei habotnici și un băiat de 15 ani cu încrederea și degajarea celui care n-are limite impuse de o mamă singură și plecată mereu și o situație financiară bună. Replicile dintre cei doi sunt și amuzante și atât de familiare, parcă spuse fără repertoriu, din mintea lor. Mi-a plăcut asta! În rest, răsturnările de situație în care ba se îndrăgostește el - ba ea, apoi umblă după alții, geloziile reciproce..construiesc un spectacol al multor relații de pe la noi, dar mai degrabă cu un el mai mare. Foarte tare legătura dintre replica de la început a lui Gary: ”Am cunoscut o fată cu care o să mă căsătoresc!” și finalul în care aproape că se îndeplinește imposibilul. Nu înțeleg totuși implicările meteorice ale lui Bradley Cooper și Sean Penn pentru niște roluri care puteau fi lejer susținute de niște no-name-uri.

Un baiat si o femeie in anii 1970 in vremurile in care visul american arata, parca, mult mai bine. Vremuri in care inca iti mai permiteai sa fii romantic, progresul tehnologic nu era inca atat de mare, omul mai avea vreme sa priveasca in jur, nu numai sa stea cu ochii lipiti de telefon, computer, tablete sau alte gadget-uri care inlocuiesc tot mai mult viata reala in zilele noastre. O relatie cu nabadai ce pare sortita din start esecului, cu suisuri si coborasuri, cu bruste si uneori inexplicabile intorsaturi de situatie si cu un final deschis din care fiecare are libertatea de a alege si de a intelege pe potriva propriului temperament.

Filmul lui Paul Thomas Anderson mi s-a parut a incepe greu, da senzatia ca se taraste in prima lui parte, din fericire devine din ce in ce mai interesant cu trecerea timpului si te face ca la final sa apreciezi intregul. Alana si Cooper sunt buni chiar daca n-as putea spune ca m-au dat peste cap, deocamdata n-as putea afirma ca odrasla lui Philip Seymour ar avea ceva special asa cum s-a intamplat cu regretatul sau tata, sa-l mai vedem. Condimenteaza filmul cu aparitiile lor scurte insa pline de miez Sean Penn si Bradley Cooper, cu deosebire al doilea poate considera ca a avut un an cinematografic implinit daca tinem cont si de rolul principal din ,,Nightmare alley,,.

Sunt cateva momente interesante in film, dar parca e prea putin.