Original și inovator, dornic să se joace cu așteptările publicului, Alfred Hitchcock concepe în acest film o dramă petrecută pe o barcă de salvare în care înghesuie nouă supraviețuitori ai unui atac naval din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Poți vedea într-o astfel de situație limită cât de ridicoli și de stupizi sunt oamenii cu preocupările lor inutile și cu patimile împinse dincolo de limita raționalului. Fiecare vrea să fie șef, fiecare se crede superior, fiecare crede că doar el are dreptate până când este adus cu duritate la realitate și făcut să înțeleagă că omul singur nu are nicio valoare, iar supraviețuirea poate fi realizată doar prin conlucrare și dialog.
Limitați de spațiul îngust în care sunt nevoiți să se miște, actorii realizează adevărate recitaluri interpretative, permițând, de asemenea, lui Hitchcock să dirijeze acțiunea cu o mână forte. Suntem martori ai fricii, mâniei și speranțelor personajelor, simțind alături de ei dezorientarea dezrădăcinării din zona de confort proprie pe care o asociem deseori cu termenul acasă. Preocupările superficiale și meschine ale oamenilor devin lipsite de importanță atunci când aceștia sunt confruntați cu evenimente ce le pot schimba destinul. Patimile se nivelează treptat, iar rațiunea și morala încep să predomine.
Fiind război, Hitchcock introduce în barcă și un supraviețuitor al submarinului german ce a scufundat nava comercială americană. Neamțul este portretizat ca un personaj antagonic redutabil, care, în ciuda chibzuinței și a rezistenței sale, nu poate fi socotit ca un om de încredere deoarece este produsul unei mentalități barbare și inumane. Este un compromis acceptat în scop propagandistic, menit să-i motiveze mai mult pe americani să lupte împotriva inamicilor păcii.
cosmin_kedii
pe 09 Martie 2013 12:59
Nu este evident pentru a reuși sa faci un film într-un spațiu mic, dar scenariul si relatia dintre personaje face un film foarte mare .
Limitați de spațiul îngust în care sunt nevoiți să se miște, actorii realizează adevărate recitaluri interpretative, permițând, de asemenea, lui Hitchcock să dirijeze acțiunea cu o mână forte. Suntem martori ai fricii, mâniei și speranțelor personajelor, simțind alături de ei dezorientarea dezrădăcinării din zona de confort proprie pe care o asociem deseori cu termenul acasă. Preocupările superficiale și meschine ale oamenilor devin lipsite de importanță atunci când aceștia sunt confruntați cu evenimente ce le pot schimba destinul. Patimile se nivelează treptat, iar rațiunea și morala încep să predomine.
Fiind război, Hitchcock introduce în barcă și un supraviețuitor al submarinului german ce a scufundat nava comercială americană. Neamțul este portretizat ca un personaj antagonic redutabil, care, în ciuda chibzuinței și a rezistenței sale, nu poate fi socotit ca un om de încredere deoarece este produsul unei mentalități barbare și inumane. Este un compromis acceptat în scop propagandistic, menit să-i motiveze mai mult pe americani să lupte împotriva inamicilor păcii.