Foarte frumos filmul!! Nota și premiile sunt binemeritate. Filmul este biografic, ceea ce îl face și mai interesant! Recomand.
Iulidesprefilme
pe 27 August 2023 15:14
Povestea lui Saroo / Lion este tulburătoare și oferă un model de tânăr perseverent, recunoscător, sufletist, ce nu își uită originile...Nicole Kidman, Dev Patel, Sunny Pawar își interpretează rolurile cu emoție, empatie...
maryuselu
pe 07 Noiembrie 2021 13:37
Sunt adeptul filmelor drama simister dar filmul asta chiar nu m a impresionat cu nikic.nustiu nu il recomand mie mi s a parut pierdere se timp.nota 6 7
El_KaPpa
pe 18 Septembrie 2020 23:41
Unul din multele filme cu potential de ceva interesant, dar care se agata de aceleasi ite sentimentale ieftine doar pentru a fi pe placul publicului larg si pe tiparul preferat de Oscaruri. Filmul este foarte captivant si bine facut in prima lui parte , dar din momentul in care se schimba locatia si apare Dev Patel devine din ce in ce mai greu de suportat.
Pe scurt, un film inspirat din realitate dar realizat cu multa falsitate si manipulare emotionala.
mihaelatb
pe 01 Decembrie 2019 10:11
Nu am fost niciodata fan filme indiene, dar ca acum in plin secol XXI sa ma intorc la "Avaramu" este mult prea mult.Un film care vrea sa stoarca lacrimi si reuseste, fara nici un efort. Daca ar fi sa judecam drept, faptul ca Sheru ( sau Saroo) nu si-a ascultat fratele, a plecat de pe bancuta din gara si s-a urcat intr-un tren care era stationat un pic mai incolo, este cel mai bun lucru care i s-a putut intampla. Da! pentru ca daca ar fi ramas acolo, oricum nu ar mai fi avut cine sa-l duca acasa. S-a trecut cam repede peste intentiile pe care le avea Rama si Noor cu el in primul sau popas in Calcutta, de asemeni s-a trecut usor si peste povestea copiilor luati seara din dormitorul comun (mai dezvoltata in filmul american Sleepers). Odata ajuns in Tasmania viata lui capata alt curs si totul ar fi fost uitat, daca nu se ducea, dupa douazeci de ani, la facultate la Melborne, unde intalneste si alti studenti de origine indiana. Acolo musca dintr-un jalebi, madeleina lui si ca in Proust porneste "In cautarea timpului pierdut". Toata cautarea lui pe Google Earth este demna de o poveste Boolywood-ieana a secolului XXI. Ratacirea sa nu numai ca este cel mai bun lucru ce i s-a intamplat, dar asigura si viitorul familiei. Cu o mica parte din salariul pe care-l va castiga in Tasmania isi va putea
muta familia intr-un loc mai "curat si civilizat " si ii va putea asigura si o casatorie mai acatarii sorei sale. Morala: daca sunteti indieni saraci, rugati-va sa vi se piarda cate un frate. De obicei cei care spun ca nu suporta telenovelele, cad rapusi de aceste subproductii. Faptul ca are la baza un caz real nu o face mai buna dpdv artistic.
lili22
pe 06 Septembrie 2018 12:21
Prea sentimental pentru gustul meu, cred ca astfel de cazuri, cu regasiri sunt foarte rare.
someone_who_dares
pe 19 Aprilie 2018 21:56
Un film superb, o poveste incredibila si extreeem de bine redata prin prisma actorilor alesi. Impresionant si emotionant, clar merita vazut!!
Vorador
pe 18 Septembrie 2017 20:54
De foarte mult timp nu am mai vazut un film care sa-mi dea lacrimile. Nu credeam ca o sa mai vad vreun film care sa ma emotioneze, obligatoriu de vazut.
LucyuST
pe 19 August 2017 15:32
un film pe masura , recomand cu toata increderea. vizionare placuta!
alina_neamtu
pe 18 August 2017 17:41
Lion este un film reușit, dar nu excepțional; este impresionant datorită faptului că ne arată realitatea groaznică prin care trec mii de copii care nu își regăsesc niciodată familia.
Citește întreaha recenzie aici - https://uberkino.ro/reviews/lion-2016/
andyy
pe 31 Iulie 2017 01:39
Un film plin de emotie. O poveste adevarata despre legatura indestructibila fata de mama, familie si locurile natale. Expresivitatea micutului "leu" si coloana sonora contribuie la succesul acestui film. Meria vazut.
Florina1976
pe 07 Mai 2017 10:18
Un film care pe parcursul derularii te tine cu sufletul la gura, cu lacrimi in ochi, cu empatie foarte bine relizata si sustinuta de fondul sonor exceptional!
Recomand, si o lectie ce care se desprinde din film este: sa ai maxima grija de copii tai!
sabinalin
pe 23 Aprilie 2017 17:08
Faina, iaurt, sofran, portocala, unt topit, zahar pudra, ulei pentru prajit, zahar, apa, lamaie. Sunt ingredientele pentru jalebi, care nu-s altceva decat covrigei indieni, covrigei care declanseaza... n-am sa scriu aici ce declanseaza pentru ca nu vreau sa va rapesc in nici un fel bucuria vizionarii filmului. Povestea lui Sheru e cu adevarat impresionanta, e bine ce pelicula a fost inclusa pe lista nominalizatelor la categoria "Best film" la Oscarurile din 2017 chiar daca absenta lui "Silence" de pe aceeasi lista e strigatoare la cer. Din pacate filmul e parca prea liniar, nu-l salveaza scuza ca-i facut dupa fapte reale, pare ca regizorul si scenaristul nu reusesc sa exploateze pe deplin istoria care are mare potential de a smulge lacrimi spectatoarelor mai sensibile. Bune si interpretarile actorilor, in frunte cu Patel, Mara si Kidman, dar nici ei nu au parte de partituri care sa ii scoata in evidenta, cel mai mult mi-a placut... copilul care il interpreteaza pe Sheru in prima parte a peliculei.
Anubys
pe 23 Aprilie 2017 11:58
Un film cum de mult nu am mai văzut. Pe lângă toate SF-urile apărute în ziua de azi, acest film este unul original și îți dă o stare emoțională profundă. Mai impresionant a fost faptul că povestea este adevărată și te face să te gândești serios ce nedreaptă e viața.
Mihai2508
pe 22 Aprilie 2017 17:10
Un film bun, emotionant si impresionant, care mi-a depasit asteptarile. Nu este un film care sa iti induca o stare de bine, povestea fiind una trista, dar e foarte bine gandita, iar faptul ca este facut dupa fapte reale este si mai bine.
mihai_chindris
pe 07 Aprilie 2017 17:43
Drama trecutului face ca un om sa nu uite de unde a plecat, ci sa incerce mijloace de a se intoarce la familia sa adevarata, care nu l-a uitat niciodata. Filmul provoaca emotie, mai ales in momentul revederii dintre mama si fiu, si se claseaza printre cele mai frumoase biografii facuta vreodata, dupa parerea mea. Il recomand cu caldura.
GeorgeLeurzeanu
pe 04 Aprilie 2017 20:33
O poveste impresionanta de viata bazata pe fapte reale, care a fost foarte bine transpusa in film. O drama care ofera o lectie de viata despre supravietuire, speranta si iubire intr-o lume care nu e tocmai roz. Decorul este foarte bine realizat pentru a imita locurile in care s-au petrecut evenimentele in realitate. Coloana sonora extraordinara si prestatia reusita a actorilor transmit emotia puternica asociata intrigii filmului, este clar un film obligatoriu de vazut.
andystarx
pe 01 Aprilie 2017 00:05
In sfarsit am vazut acest film,pe care mi am dorit mai demult sa il urmaresc,si trag o concluzie clar:mama ce film ! de vazut,si revazut ! Demult nu am mai vazut un asemenea film,o drama atat de bine structurata,scenariu,regie,acting,coloana sonora impecabila,poveste reala,pentru mine o adevarata capodopera ,care din pacate nu a castigat nici un oscar ! UNul din cele mai bune filme din ultimii ani,vazute de mine,si dintotdeauna ! Enjoy it !
Rubyyy
pe 08 Martie 2017 12:10
Am iesit din sala de cinema cu lacrimi in ochi , a fost extraordinar!!
Ghemot
pe 27 Februarie 2017 00:51
Un film cu totul excepțional. Inspirat dintr-o poveste adevărată, redă o întâmplare cutremurătoare cu un final fericit!
alali
pe 26 Februarie 2017 12:27
Lion este filmul care ar face orice pentru a amplifica suferinta protagonistului, suferinta care in a doua sa parte, practic n-ar trebui sa existe. Pelicula este literalmente sfasiata in doua. Prima parte, cea a micutului Saroo, corespunde asteptarilor pe care ti le faci atunci cand te duci sa vezi o drama indiana. Sau macar petrecuta in India si care trateaza probleme izvorate din aceasta enigmatica si inaccesibila societate.
Este jumatatea de film buna, antrenanta si emotionanta. Realizata aproape pe muteste intrucat Saroo copilul, (Sunny Pawar), nu vorbea la acea vreme engleza, toata atentia se concentreaza asupra actiunii si a modului cum evolueaza ea. Viata grea, plina de primejdii si de lipsuri, are o prezentare usor idilica, iar acea fericire pe burta goala din sanul bordeiului, contrasteaza cu imaginea mizeriei si a saraciei. As fi preferat realitatea dura si bruta a unei Fefeleaga (analogie provenita din "meseria" practicata de cele doua femei care cara pietre), in detrimentul acestui tip de abordare. Intr-o lume in care rata mortalitatii copiilor minori de pana in 5 ani era de 1,5 % la vremea la care se intampla actiunea filmului, iar probabilitatea de mortalitate in randul tinerilor depasea 20% sau in care 11 milioane de copii traiesc pe stazi la ora actuala, tratarea subiectului pentru a face din el unul simptomatic pentru societatea indiana, consider ca trebuia sa fie mai temperata si mai realista. Dar fie si acest caz particular, de calm si pace in umilul sălaș, destul de atipic totusi, unicat in orizontul dezolant as indrazni eu sa spun. (o prima bila alba i-o acord filmului pentru ca nu ne permite sa folosim plictisitorul si enervantul deja stereotip "peisaje superbe", nimic nefiind incantator in acea groapa de gunoi)
Din pacate aceasta parte ce ne-a introdus in strania lume a saraciei lucii ce tine ostateca peste 30% din populatia acestei tari, se sfarseste si lasa loc partii australiene a filmului. E momentul in care melodrama pune stapanire pe ritm si orice detaliu, orice artificiu folosit in procesul de filmare incearca sa atinga coarda noastra sensibila si/sau lacrimogena.
Saroo, (Dev Patel) acum barbat in toata firea, indian doar dupa bunici, - ca doar nu ne-am fi asteptat ca intr-un film occidental, actorul principal sa nu fie un reprezentat neaos al rasei sale si nu un sex-simbol, nu?, - interpreteaza un personaj care nu isi gaseste linistea. Desi are putin mai mult decat avea in copilarie cand fura de foame din trenuri aflate in miscare, el este irascibil, nemultumit si capricios.
Toata harababura este declansata de un desert specific partii de lume din care provine , jalebi dupa denumire. Pana aici nimic fortat. E normal ca o astfe de amintire sa declanseze imagini si stari demult uitate. Insa tanarul incepe sa se revolte inexplicabil impotriva tuturor. Nimic nu il mai multumeste si desi lasa aparenta ca nu vrea sa cerceteze pentru a afla de unde vine si cine ii este familia biologica, Saroo devine o ruina fata de ce a fost, ce ii dispretuieste pe toti cei ce il inconjoara cu dragoste.
Parintii adoptivi au si ei un comportament straniu, "duplicitar" daca e sa analizam modul in care discern diferitele situatii. Se autoflageleaza atunci cand e vorba de celalalt copil adoptat, pierzand orice urma de ratiune si echilibru, insa atunci cand discuta alte probleme la fe de sensibile cum e si cazul cautarii familiei adevarate a lui Saroo, sunt extrem de cerebrali, analizand, ba chiar sustinandu-si copilul de o maniera uimitor de clara si corecta. O dualitate greu de disecat si de inteles, nenaturala mai exact, atat din partea cuplului de parinti cat si din partea copilului adoptat. Impresia e ca nimeni nu stie ce anume vrea cu exactitate.
Momentul cautarii pe Google Earth e banal si atat. S-au spus atatea despre el incat pentru un zoom acompaniat de putina muzica alerta nu se merita mai mult. Tot la fel e si regasirea. Fara prea mari emotii si intrerupta de flashuri cu momente de singuratate in fata unei ferestre de hotel. Adica na, daca iti revezi familia dupa 25 de ani, parca vrei putin timp si pentru tine, ca sa nu obosesti sau si mai grav, sa te plictisesti.
Tot in acest al doilea mitan, putem spune asa ca doar s-a schimbat terenul si s-a efectuat si o schimbare a jucatorului capitan, apare si obositorul efect numit "fata morgana", tehnica prin care i se permite adultului Saroo sa mearga alaturi de el insusi cand inca era un pusti. Si daca s-ar fi utilizat aceasta tehnica doar la sfarsit, probabil ca as fi aplaudat ideea. Problema e ca visarea asta cu ochii deschisi si intalnirile cu sine se intampla de mult prea multe ori. Iar in dezorientarea din capul personajelor, impresia creata e ca halucinezi si tu alaturi de ei. O stare tulbure, deloc placuta si care nu foloseste la nimic; asta daca nu te enerveaza asa cum a facut-o in cazul meu.
Cea mai emotionanta parte a filmului a venit dupa incheiere. Acele imagini incluse in genericul final cu cele doua mame intalnindu-se, ... asta da emotie autentica.
Concluzie: Un film sentimental, intentionat creat si structurat astfel si care nu are un apogeu al tensiunii si emotiei. Realizat in doua parti ce par regizate de diferiti directori, per total, filmul e acceptabil ca poveste, tinand cont ca trateaza un fenomen ingrijorator, cel al disparitiei, pierderii sau cum doriti sa-l mai numiti, a peste 80.000 de copii in fiecare an in aceasta tara. Nota 7,07!
emy_sinaia
pe 21 Februarie 2017 21:36
Povestea unui om sarac si neajutorat va fi intotdeauna o drama de succes, povestea in sine este exprimata in mod impresionant, inclusiv rolul parintilor adoptivi.
moloce
pe 19 Februarie 2017 11:38
A doua reusita a lui Dev Patel dupa Slumdog Millionaire ,un film profund , si bine jucat de el ! Desii sfarsitul este predictibil ,suspansul si ritmul filmului este exceptional regizat si montat !
dianasoaita
pe 09 Februarie 2017 09:34
Este singurul film care m-a tulburat emoțional, toata lumea din sala din cinema își ștergea lacrimile. Este, într-adevăr o capodopera.
stricted
pe 07 Februarie 2017 11:28
Un film extraordinar. Îți stimulează imaginația, te face măcar pentru oclipă să te transpui în pielea personajului .
Todirel
pe 06 Februarie 2017 20:25
80.000 de copii dispar, în fiecare an, din India (vă dați seama ce furori fac, pe- acolo, emisiunile de felul “Surprize-surprize”!). N-ar lipsi mult ca disparițiile să egaleze, ca număr, populația, mereu în scădere, a municipiului Suceava, de exemplu (de la 106.138 locuitori în anul 2002, la 92.121 locuitori la recensământul din 2011) – dar guvernanții se străduiesc…
Destinul unuia dintre acei copii, rupt la vârsta de 5 ani de lângă familia sa și ajuns la 1.600 km de casă, după o călătorie cu trenul, a fost redat de romanul autobiografic al unui australian adoptat, Saroo Brierley (A Long Way Home –“ Lungul drum spre casă”). Cartea a ajuns în mâinile altui australian, Garth Davis, regizor la Hollywood, iar scenariul adaptat a plăcut unei mari actrițe, Nicole Kidman (născută în 1967, la Honolulu, dar cu ascendențe în Australia), care a acceptat un rol feminin secundar pentru care, iată, a fost nominalizată pentru alt Oscar (unul îl are deja, din anul 2003).
Astfel s-a născut acest film, care mai degrabă ar fi trebuit să fie de Bollywood, deci de nevăzut (mea culpa!), dar a devenit doar semi-indian sau cvasiindian (deci de urmărit printre șervețele), dacă nu hollywoodian de-a dreptul. Să reținem, pentru început, că deși lansat târziu în premieră mondială – la 25 noiembrie 2016, filmul a avut timp să strângă 6 nominalizări la Oscar (care are festivitatea de decernare la 26 februarie 2017) și 5 la Premiile BAFTA (ce se acordă pe 12 februarie a.c.). E drept că nu a luat niciun Glob de Aur.
Titlul original al filmului, “Lion”, vine de la numele adevărat, Sheru, care s-ar traduce “leu”, al micuțului indian rătăcit de lângă fratele său. Fiu al unei mame analfabete, el își aproximează prenumele (își zice Saroo) și pocește numele localității natale, ceea ce ar fi scuzabil și la case mai mari, ținând seama că n-avea decât 5 ani la vremea când începe să se depene povestea adevărată, în anul 1986. Astfel că, după ce adoarme în tren și nu reușește să coboare decât la capătul liniei, la Calcutta , el nu reușește să spună de unde și al cui e, ca să poată fi găsit. După câteva exerciții de supraviețuire făcute, ca în filmele indiene, fără plasă de acrobat, Saroo (interpretat cu drăgălășenie de micul actor Sunny Pawar) este dat pe lista de dispariții, cu poză cu tot – dar cine să citească ziarele în sătucul depărtat de unde plecase?! În fine, găsește o inimă miloasă, într-un adăpost social, care îi face legătura cu un cuplu de australieni, familia Brierley, ce constatase că și așa sunt destui copii nefericiți, ce rost ar mai avea să aducă și ei pe lume alții (?!). Prin urmare, îl înfiază pe Saroo al nostru, care, ajuns în Tasmania, urmează școala, apoi cursurile unui colegiu…
Și poate nu s-ar mai fi întâmplat nimic dacă, douăzecișidoi de ani mai târziu, în anul 2008, în urma unei discuții cu prietenii, Saroo (interpretat, la această vârstă, de actorul britanic de origine indiană Dev Patel, cunoscut din “Vagabondul milionar” celor ce văd astfel de filme) n-ar fi aflat de Google Earth și, în aceeași împrejurare, n-ar fi reîntâlnit o “madlenă” (vehicul cu care Proust pornea în căutarea timpului pierdut): e vorba de câțiva covrigei însiropați, numiți “jalebi”, din cei la care jinduia, copil fiind, alături de fratele său, propunându-și să aibă mii, atunci când vor fi mari. Platoul cu jalebi îi amintește de copilărie și îl apucă un dor de mama și de fratele său, precum pe Făt-Frumos când a călcat pe tărâmul interzis, în afara tinereții fără bătrânețe… Lasă totul deoparte, studii, prieteni, iubită (veți putea s-o revedeți, în rolul acesteia, pe Rooney Mara cu gropițele ei din obraji – o altă nominalizată la Oscarurile din 2017, dar pentru rolul din alt film, “Carol”, unde a fost partenera unei Cate Blanchett de zile mari) și se-apucă să urmeze, pe imaginile din satelit de pe Google Earth, liniile de cale ferată ce pleacă din Calcutta pe o rază ce aproxima distanța călătoriei în care s-a rătăcit.
În fine, filmul are happy-end, ne stoarce lacrimi, dar dați-mi voie să mă îndoiesc că va primi vreun Oscar, cu toate nominalizările pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor în rol secundar (Dev Patel), cea mai bună coloană sonoră (o putem asculta și pe Sia, cu „Never Give Up”), imagine și cea mai bună actriță în rol secundar (“prințesa” Nicole Kidman, coborâtă în viața de zi cu zi, în rolul mamei-adoptive, pentru care ”Lion” reprezintă ”o scrisoare de dragoste pentru copiii pe care i-a adoptat cu Tom Cruise”).
În orice caz, dacă tot veți descoperi drumul spre cinematograf, măcar aveți grijă să vă acoperiți ochii la ieșire, ca să nu vă iasă vorbe că ați fi lăsat pe-acolo tributul de lacrimi, obligatoriu printre atâtea emoții, artistic transfigurate!
serban_ionescu
pe 06 Februarie 2017 15:47
O drama parentalo-filiala de mare valoare cinematografica, care in plus este inspirata si dintr-un fapt real, ceea ce-i confera intocmai autenticitatea si care contine o foarte buna realizare cu o deosebit de profunda si foarte mare incarcatura emotional-sentimentala ! Un film de exceptie, bine realizat si cu o intepretare intradevar de inalta tinuta actoriceasca in special din partea actorului Dev Patel in rolul Saroo Brierley, cat si deloc surprinzator din partea celebrei actrite Nicole Kidman in rolul Sue Brierley. Consider ca dintre toate nominalizarile la premiul Oscar pentru cel mai bun film al anului 2016, acest film cat si Hacksaw Ridge, in regia lui Mel Gibson ar fi cele mai indreptatite la acest premiu. Personal ii acord nota 9,5-9,6 si toate cele 10 stele !
AnitaFritea
pe 03 Februarie 2017 03:03
La ora actuala ii filmul meu preferat! Ffff emitionant ,am plans! Nota +10000
FunnyX
pe 03 Februarie 2017 00:16
Un film emotionant, tulburator chiar pe alocuri. Desi previzibil in general, filmul e foarte bine realizat si reuseste sa te tina in suspans de la un capat la celalalt. Mie mi-a placut si il recomand.
ganj1968
pe 29 Ianuarie 2017 22:02
O capodopera.Sper sa castige un Oscar.Oricum muzica este deosebita.
andreea0118
pe 29 Ianuarie 2017 20:12
Foarte emotionant. Chiar am plans in sala de cinema :))) ..genial.
Recomand
PhloraniM
pe 28 Ianuarie 2017 23:09
Un film bine facut, care te tine cu sufletul la gura. Povestea nu e noua, dar faptul ca e reala face ca filmul sa capete autenticitate.
borisvultur
pe 28 Ianuarie 2017 10:10
Dacă ne gândim că anual se rătăcesc în India vreo 80.000 de copii, atunci urmărim filmul cu o emoție descinsă din realul imediat. Labirintul căutării, farmecul băiețelului, o lume cu iz de Dickens la început, mai apoi sfântul google și binefacerile lui, generozitatea tonică a australienilor care l-au înfiat... Suspansul e asigurat, iar actorii se achită onorabil de partiturile lor.
br89wrswrs
pe 26 Ianuarie 2017 22:11
nu il gasesc online ! l a gasit cineva? help pls!!
vlad_onea
pe 25 Ianuarie 2017 17:05
Foarte bun! Emotionant, un film printre cele mai bune!
gabi_marcutiu
pe 24 Ianuarie 2017 15:37
Am iesit plin de emotii din sala de cinema! recomand tutror merita vazut!
;-)
tudor_tudor_aliatul
pe 23 Ianuarie 2017 11:35
foarte frumos, scenariu si real, abia astept sa-l vad
geanina_lucaciu
pe 22 Ianuarie 2017 18:38
Pe ce site pot gasi filmul ?Sau inca nu a aparut?
Am vazut trailerul si am auzit multe despre el si chiar mi s-a parut interesant , insa nu il pot gasi si vreau neaparat sa il vad!
Kryss_11
pe 21 Ianuarie 2017 15:57
Foarte bun! Emotionant, un film printre cele mai bune!
djufx88
pe 21 Ianuarie 2017 14:25
e luat dupa un caz real care nu e chiar ca ia trenul gresit, dupa ce fratele ramane in gara, ca nu mai prinde trenul el ramane singur unde e adoptat. si cand s-a intalnit de prima oara dupa vreo 20 de ani cu mama sa naturala nici nu mai putea comunica (el nu mai fiind familiarizat cu limba materna), dar acuma e australian si tot in Australia locuieste, si din cand in cand mai trece pe la familia naturala
pcoutnow
pe 20 Ianuarie 2017 15:40
doar la trailer si mi s-a zbarlit pielea....de abia il astept!
Pe scurt, un film inspirat din realitate dar realizat cu multa falsitate si manipulare emotionala.
muta familia intr-un loc mai "curat si civilizat " si ii va putea asigura si o casatorie mai acatarii sorei sale. Morala: daca sunteti indieni saraci, rugati-va sa vi se piarda cate un frate. De obicei cei care spun ca nu suporta telenovelele, cad rapusi de aceste subproductii. Faptul ca are la baza un caz real nu o face mai buna dpdv artistic.
Citește întreaha recenzie aici - https://uberkino.ro/reviews/lion-2016/
Recomand, si o lectie ce care se desprinde din film este: sa ai maxima grija de copii tai!
Este jumatatea de film buna, antrenanta si emotionanta. Realizata aproape pe muteste intrucat Saroo copilul, (Sunny Pawar), nu vorbea la acea vreme engleza, toata atentia se concentreaza asupra actiunii si a modului cum evolueaza ea. Viata grea, plina de primejdii si de lipsuri, are o prezentare usor idilica, iar acea fericire pe burta goala din sanul bordeiului, contrasteaza cu imaginea mizeriei si a saraciei. As fi preferat realitatea dura si bruta a unei Fefeleaga (analogie provenita din "meseria" practicata de cele doua femei care cara pietre), in detrimentul acestui tip de abordare. Intr-o lume in care rata mortalitatii copiilor minori de pana in 5 ani era de 1,5 % la vremea la care se intampla actiunea filmului, iar probabilitatea de mortalitate in randul tinerilor depasea 20% sau in care 11 milioane de copii traiesc pe stazi la ora actuala, tratarea subiectului pentru a face din el unul simptomatic pentru societatea indiana, consider ca trebuia sa fie mai temperata si mai realista. Dar fie si acest caz particular, de calm si pace in umilul sălaș, destul de atipic totusi, unicat in orizontul dezolant as indrazni eu sa spun. (o prima bila alba i-o acord filmului pentru ca nu ne permite sa folosim plictisitorul si enervantul deja stereotip "peisaje superbe", nimic nefiind incantator in acea groapa de gunoi)
Din pacate aceasta parte ce ne-a introdus in strania lume a saraciei lucii ce tine ostateca peste 30% din populatia acestei tari, se sfarseste si lasa loc partii australiene a filmului. E momentul in care melodrama pune stapanire pe ritm si orice detaliu, orice artificiu folosit in procesul de filmare incearca sa atinga coarda noastra sensibila si/sau lacrimogena.
Saroo, (Dev Patel) acum barbat in toata firea, indian doar dupa bunici, - ca doar nu ne-am fi asteptat ca intr-un film occidental, actorul principal sa nu fie un reprezentat neaos al rasei sale si nu un sex-simbol, nu?, - interpreteaza un personaj care nu isi gaseste linistea. Desi are putin mai mult decat avea in copilarie cand fura de foame din trenuri aflate in miscare, el este irascibil, nemultumit si capricios.
Toata harababura este declansata de un desert specific partii de lume din care provine , jalebi dupa denumire. Pana aici nimic fortat. E normal ca o astfe de amintire sa declanseze imagini si stari demult uitate. Insa tanarul incepe sa se revolte inexplicabil impotriva tuturor. Nimic nu il mai multumeste si desi lasa aparenta ca nu vrea sa cerceteze pentru a afla de unde vine si cine ii este familia biologica, Saroo devine o ruina fata de ce a fost, ce ii dispretuieste pe toti cei ce il inconjoara cu dragoste.
Parintii adoptivi au si ei un comportament straniu, "duplicitar" daca e sa analizam modul in care discern diferitele situatii. Se autoflageleaza atunci cand e vorba de celalalt copil adoptat, pierzand orice urma de ratiune si echilibru, insa atunci cand discuta alte probleme la fe de sensibile cum e si cazul cautarii familiei adevarate a lui Saroo, sunt extrem de cerebrali, analizand, ba chiar sustinandu-si copilul de o maniera uimitor de clara si corecta. O dualitate greu de disecat si de inteles, nenaturala mai exact, atat din partea cuplului de parinti cat si din partea copilului adoptat. Impresia e ca nimeni nu stie ce anume vrea cu exactitate.
Momentul cautarii pe Google Earth e banal si atat. S-au spus atatea despre el incat pentru un zoom acompaniat de putina muzica alerta nu se merita mai mult. Tot la fel e si regasirea. Fara prea mari emotii si intrerupta de flashuri cu momente de singuratate in fata unei ferestre de hotel. Adica na, daca iti revezi familia dupa 25 de ani, parca vrei putin timp si pentru tine, ca sa nu obosesti sau si mai grav, sa te plictisesti.
Tot in acest al doilea mitan, putem spune asa ca doar s-a schimbat terenul si s-a efectuat si o schimbare a jucatorului capitan, apare si obositorul efect numit "fata morgana", tehnica prin care i se permite adultului Saroo sa mearga alaturi de el insusi cand inca era un pusti. Si daca s-ar fi utilizat aceasta tehnica doar la sfarsit, probabil ca as fi aplaudat ideea. Problema e ca visarea asta cu ochii deschisi si intalnirile cu sine se intampla de mult prea multe ori. Iar in dezorientarea din capul personajelor, impresia creata e ca halucinezi si tu alaturi de ei. O stare tulbure, deloc placuta si care nu foloseste la nimic; asta daca nu te enerveaza asa cum a facut-o in cazul meu.
Cea mai emotionanta parte a filmului a venit dupa incheiere. Acele imagini incluse in genericul final cu cele doua mame intalnindu-se, ... asta da emotie autentica.
Concluzie: Un film sentimental, intentionat creat si structurat astfel si care nu are un apogeu al tensiunii si emotiei. Realizat in doua parti ce par regizate de diferiti directori, per total, filmul e acceptabil ca poveste, tinand cont ca trateaza un fenomen ingrijorator, cel al disparitiei, pierderii sau cum doriti sa-l mai numiti, a peste 80.000 de copii in fiecare an in aceasta tara. Nota 7,07!
Destinul unuia dintre acei copii, rupt la vârsta de 5 ani de lângă familia sa și ajuns la 1.600 km de casă, după o călătorie cu trenul, a fost redat de romanul autobiografic al unui australian adoptat, Saroo Brierley (A Long Way Home –“ Lungul drum spre casă”). Cartea a ajuns în mâinile altui australian, Garth Davis, regizor la Hollywood, iar scenariul adaptat a plăcut unei mari actrițe, Nicole Kidman (născută în 1967, la Honolulu, dar cu ascendențe în Australia), care a acceptat un rol feminin secundar pentru care, iată, a fost nominalizată pentru alt Oscar (unul îl are deja, din anul 2003).
Astfel s-a născut acest film, care mai degrabă ar fi trebuit să fie de Bollywood, deci de nevăzut (mea culpa!), dar a devenit doar semi-indian sau cvasiindian (deci de urmărit printre șervețele), dacă nu hollywoodian de-a dreptul. Să reținem, pentru început, că deși lansat târziu în premieră mondială – la 25 noiembrie 2016, filmul a avut timp să strângă 6 nominalizări la Oscar (care are festivitatea de decernare la 26 februarie 2017) și 5 la Premiile BAFTA (ce se acordă pe 12 februarie a.c.). E drept că nu a luat niciun Glob de Aur.
Titlul original al filmului, “Lion”, vine de la numele adevărat, Sheru, care s-ar traduce “leu”, al micuțului indian rătăcit de lângă fratele său. Fiu al unei mame analfabete, el își aproximează prenumele (își zice Saroo) și pocește numele localității natale, ceea ce ar fi scuzabil și la case mai mari, ținând seama că n-avea decât 5 ani la vremea când începe să se depene povestea adevărată, în anul 1986. Astfel că, după ce adoarme în tren și nu reușește să coboare decât la capătul liniei, la Calcutta , el nu reușește să spună de unde și al cui e, ca să poată fi găsit. După câteva exerciții de supraviețuire făcute, ca în filmele indiene, fără plasă de acrobat, Saroo (interpretat cu drăgălășenie de micul actor Sunny Pawar) este dat pe lista de dispariții, cu poză cu tot – dar cine să citească ziarele în sătucul depărtat de unde plecase?! În fine, găsește o inimă miloasă, într-un adăpost social, care îi face legătura cu un cuplu de australieni, familia Brierley, ce constatase că și așa sunt destui copii nefericiți, ce rost ar mai avea să aducă și ei pe lume alții (?!). Prin urmare, îl înfiază pe Saroo al nostru, care, ajuns în Tasmania, urmează școala, apoi cursurile unui colegiu…
Și poate nu s-ar mai fi întâmplat nimic dacă, douăzecișidoi de ani mai târziu, în anul 2008, în urma unei discuții cu prietenii, Saroo (interpretat, la această vârstă, de actorul britanic de origine indiană Dev Patel, cunoscut din “Vagabondul milionar” celor ce văd astfel de filme) n-ar fi aflat de Google Earth și, în aceeași împrejurare, n-ar fi reîntâlnit o “madlenă” (vehicul cu care Proust pornea în căutarea timpului pierdut): e vorba de câțiva covrigei însiropați, numiți “jalebi”, din cei la care jinduia, copil fiind, alături de fratele său, propunându-și să aibă mii, atunci când vor fi mari. Platoul cu jalebi îi amintește de copilărie și îl apucă un dor de mama și de fratele său, precum pe Făt-Frumos când a călcat pe tărâmul interzis, în afara tinereții fără bătrânețe… Lasă totul deoparte, studii, prieteni, iubită (veți putea s-o revedeți, în rolul acesteia, pe Rooney Mara cu gropițele ei din obraji – o altă nominalizată la Oscarurile din 2017, dar pentru rolul din alt film, “Carol”, unde a fost partenera unei Cate Blanchett de zile mari) și se-apucă să urmeze, pe imaginile din satelit de pe Google Earth, liniile de cale ferată ce pleacă din Calcutta pe o rază ce aproxima distanța călătoriei în care s-a rătăcit.
În fine, filmul are happy-end, ne stoarce lacrimi, dar dați-mi voie să mă îndoiesc că va primi vreun Oscar, cu toate nominalizările pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor în rol secundar (Dev Patel), cea mai bună coloană sonoră (o putem asculta și pe Sia, cu „Never Give Up”), imagine și cea mai bună actriță în rol secundar (“prințesa” Nicole Kidman, coborâtă în viața de zi cu zi, în rolul mamei-adoptive, pentru care ”Lion” reprezintă ”o scrisoare de dragoste pentru copiii pe care i-a adoptat cu Tom Cruise”).
În orice caz, dacă tot veți descoperi drumul spre cinematograf, măcar aveți grijă să vă acoperiți ochii la ieșire, ca să nu vă iasă vorbe că ați fi lăsat pe-acolo tributul de lacrimi, obligatoriu printre atâtea emoții, artistic transfigurate!
Recomand
;-)
Am vazut trailerul si am auzit multe despre el si chiar mi s-a parut interesant , insa nu il pot gasi si vreau neaparat sa il vad!