Cazul e închis, uită-l (1971)

Când un arhitect idealist (Franco Nero) își susține crezurile când consideră că un proiect la scară mare pune în pericol populația locală, este acuzat de crime false și aruncat în închisoare. În timp ce trece prin sistemul brutal al închisorii, încearcă să găsească resurse legale, moralitatea lui fiind pusă la încercare de colegii lui, de gărzi, de oficiali corupți și de mediul înconjurător opresiv din care nu poate scăpa. Coloana sonoră e semnată de Ennio Morricone.