Părerea criticului
La doar o lună după ce vedeam în cinematografe What Men Want/Ce-şi doresc bărbaţii, iată că avem parte de Little/Şefa a intrat la apă, o altă comedie despre comportamentul agresiv pe care trebuie să şi-l însuşească femeile pentru a reuşi într-o lume a bărbaţilor. Dacă primul film era o variantă în oglindă a lui Ce-şi doresc femeile, Little combină elemente din Big/Vreau să fiu mare şi Freaky Friday pentru a arăta cum o schimbare de perspectivă nu poate decât să ne ajute în viaţa personală. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la comedia lansată vineri în zeci de oraşe din ţară.
Personajul principal este Jordan (Regina Hall), o afaceristă de succes care îşi tratează vecinii, angajaţii, amanţii şi cam pe oricine îi intră în raza vizuală ca pe nişte gunoaie. Principala ei victimă, poate şi pentru că petrec atâta timp împreună, este April (Issa Rae), asistenta lui Jordan, şi tot ea este chemată urgent în ajutor atunci când minunea se produce: în urma unei magii misterioase, agresiva Jordan se trezeşte într-o bună dimineaţă exact aşa cum arăta în adolescenţă. Nu trece mult până când Jordan (acum interpretată de Marsai Martin) îşi dă seama că tupeul şi agresivitatea nu funcţionează la fel de bine atunci când ai 14 ani...
Este puţin înspăimântător faptul că două comedii folosesc imaginea femeii de afaceri agresive, categorice şi capricioase pentru a sugera că numai călcând pe cadavre şi umilindu-i pe cei din jur o femeie de culoare îşi poate face loc într-o lume în care bărbaţii par să se simtă mai în largul lor. Evident, spectatorul rămâne la sfârşit cu mesajul filmului, care propovăduieşte buna înţelegere şi încurajează comunicarea, dar până atunci atât Şefa a intrat la apă, cât şi Ce-şi doresc bărbaţii îşi chinuie publicul cu un personaj realizat în tuşe atât de groase, încât pare mai degrabă un coşmar decât o persoană în carne şi oase.
Avantajul premierei de vineri este faptul că Regina Hall (care, fie-ne iertat, arată exact ca Taraji P. Henson, protagonista din Ce-şi doresc bărbaţii) petrece mai puţin timp pe ecran, locul ei în lumina reflectoarelor fiind repede luat de mai interesantele Issa Rae şi Marsai Martin. Amândouă actriţele sunt puţin cunoscute cinefililor, dar se bucură de o imensă popularitate datorită serialelor care le-au făcut celebre: Issa Rae pentru Insecure (prime două sezoane sunt excelente, dar noi am renunţat la serial la al treilea sezon), iar Marsai Martin pentru Blackish. Amândouă au o chimie foarte bună pe ecran, reuşind să distragă atenţia de la glumele care uneori nu funcţionează şi de la clişeele supărătoare.
Un mare plus al lui Little (mai ales în comparaţie cu Ce-şi doresc bărbaţii) este faptul că-şi obligă protagonista matură să facă faţă unui mediu impropriu: gimnaziul. Este un moment potrivit pentru comedie să discute provocările vieţii de la şcoală şi să arate cât de importante sunt experienţele noastre din adolescenţă pentru o bună integrare în societate mai târziu. Little nu se sfieşte să arate cu degetul diverse forme de bullying, sugerând nu foarte subtil că în faţa unor dificultăţi unele reacţii sunt mai sănătoase pe termen lung ca altele.
Da, contextul a fost folosit şi răs-folosit în multe filme până acum (în Freaky Friday chiar într-o formulă extrem de apropiată de Little), dar nu se întâmplă niciodată prea des ca în programul cinematografelor să apară o premieră care să poată discuta atât pe limba părinţilor, cât şi pe cea a copiilor lor adolescenţi. Amândouă generaţiile pot învăţa din film că nu agresivitatea şi în niciun caz nu zidurile sunt soluţia unei comunicări reuşite şi că a fi ajutat sau a cere ajutorul nu ne face mai slabi, ci mai puternici.
Personajul principal este Jordan (Regina Hall), o afaceristă de succes care îşi tratează vecinii, angajaţii, amanţii şi cam pe oricine îi intră în raza vizuală ca pe nişte gunoaie. Principala ei victimă, poate şi pentru că petrec atâta timp împreună, este April (Issa Rae), asistenta lui Jordan, şi tot ea este chemată urgent în ajutor atunci când minunea se produce: în urma unei magii misterioase, agresiva Jordan se trezeşte într-o bună dimineaţă exact aşa cum arăta în adolescenţă. Nu trece mult până când Jordan (acum interpretată de Marsai Martin) îşi dă seama că tupeul şi agresivitatea nu funcţionează la fel de bine atunci când ai 14 ani...
Este puţin înspăimântător faptul că două comedii folosesc imaginea femeii de afaceri agresive, categorice şi capricioase pentru a sugera că numai călcând pe cadavre şi umilindu-i pe cei din jur o femeie de culoare îşi poate face loc într-o lume în care bărbaţii par să se simtă mai în largul lor. Evident, spectatorul rămâne la sfârşit cu mesajul filmului, care propovăduieşte buna înţelegere şi încurajează comunicarea, dar până atunci atât Şefa a intrat la apă, cât şi Ce-şi doresc bărbaţii îşi chinuie publicul cu un personaj realizat în tuşe atât de groase, încât pare mai degrabă un coşmar decât o persoană în carne şi oase.
Avantajul premierei de vineri este faptul că Regina Hall (care, fie-ne iertat, arată exact ca Taraji P. Henson, protagonista din Ce-şi doresc bărbaţii) petrece mai puţin timp pe ecran, locul ei în lumina reflectoarelor fiind repede luat de mai interesantele Issa Rae şi Marsai Martin. Amândouă actriţele sunt puţin cunoscute cinefililor, dar se bucură de o imensă popularitate datorită serialelor care le-au făcut celebre: Issa Rae pentru Insecure (prime două sezoane sunt excelente, dar noi am renunţat la serial la al treilea sezon), iar Marsai Martin pentru Blackish. Amândouă au o chimie foarte bună pe ecran, reuşind să distragă atenţia de la glumele care uneori nu funcţionează şi de la clişeele supărătoare.
Un mare plus al lui Little (mai ales în comparaţie cu Ce-şi doresc bărbaţii) este faptul că-şi obligă protagonista matură să facă faţă unui mediu impropriu: gimnaziul. Este un moment potrivit pentru comedie să discute provocările vieţii de la şcoală şi să arate cât de importante sunt experienţele noastre din adolescenţă pentru o bună integrare în societate mai târziu. Little nu se sfieşte să arate cu degetul diverse forme de bullying, sugerând nu foarte subtil că în faţa unor dificultăţi unele reacţii sunt mai sănătoase pe termen lung ca altele.
Da, contextul a fost folosit şi răs-folosit în multe filme până acum (în Freaky Friday chiar într-o formulă extrem de apropiată de Little), dar nu se întâmplă niciodată prea des ca în programul cinematografelor să apară o premieră care să poată discuta atât pe limba părinţilor, cât şi pe cea a copiilor lor adolescenţi. Amândouă generaţiile pot învăţa din film că nu agresivitatea şi în niciun caz nu zidurile sunt soluţia unei comunicări reuşite şi că a fi ajutat sau a cere ajutorul nu ne face mai slabi, ci mai puternici.
