Lev Tolstoi. N-ar trebui sa mai aiba nevoie de nici o prezentare. ,,Razboi si pace,, , ,,Anna Karenina,, sunt primele care vin in minte cand e vorba despre marele scriitor rus. Si totusi mai sunt unii care cred ca Anna Karenina e scrisa de... Dostoievski, am vazut la Iantu. N-am citit inca ,,Moartea lui Ivan Ilici,, , imi propun pentru viitorul cat mai apropiat.
Akira Kurosawa. Nici el nu mai are nevoie de nici o prezentare. Cel mai reprezentativ om al cinematografiei japoneze, cel mai bine cunoscut la nivel mondial. Am vazut filme din creatia sa cinematografica, nu insa si ,,Ikiru,, , poate ca a fost mai bine asa.
Kazuo Ishiguro. N-ar trebui sa mai aiba nevoie de nici o prezentare. Premiul Nobel pentru Literatura, in opinia subsemnatului unul dintre cele mai onorabile din ultima vreme, nu vorbesc din carti, am citit ,,Un artist al lumii trecatoare,, , un roman pe care vi-l recomand cu cea mai mare caldura. Cand spui Ishiguro spui, evident, ,,Ramasitele zilei,, , splendoarea de film in care stralucesc Anthony Hopkins si Emma Thompson.
Oliver Hermanus. Singurul care pare sa aiba nevoie de prezentare. Regizor sud-african, autor anterior a patru lungmetraje cu suficiente premii incat sa-i creeze un palmares demn de luat in seama. Filmul de fata e carful de pana acum al carierei, il aduce in atentia intregii lumi, ramane de vazut cum va fructifica aceasta sansa.
N-am cuvinte pentru a descrie cat de mult mi-a placut acest film de-o eleganta, de-o subtilitate si de-o frumusete de care avem tot mai rar parte in zilele noastre. Si nu, nu numai Bill Nighy e fantastic, cu totii se achita exemplar de rolurile lor, pana si cei ultrasecundari iar filmul e o lectie de viata pe care ar trebui s-o putem intelege cat mai multi. E drept ca Nighy merita o atentie separata. El se intalneste abia acum cu rolul carierei, mai bine mai tarziu decat niciodata, iar performanta sa e cu nimic mai prejos comparativ cu ce-a facut Hopkins in ,,The Father,,. Ce-i drept sir Hopkins a fost mai norocos primind recunoasterea si premiile pe care le merita din plin in vreme ce Bill a ramas cu nominalizarile. Gloria e insa efemera, cea mai importanta e recunoasterea pe care ti-o ofera publicul si sunt convins ca veteranul britanic va fi retinut la loc de cinste in istoria cinematografiei pentru aceasta interpretare fara cusur.
Dragos.87
pe 30 Iulie 2023 22:04
Foarte reușit, are o atmosferă de o profunzime cum rar o văd în filmele ce reflectă atmosfera anumitor ani. Actorii au de asemenea o prestație care m-a uimit,recomand!
mihaelatb
pe 26 Mai 2023 22:30
Este complicat sa faci un film, un remake.Sunt foarte putine cazurile in care „copia” sa intreaca originalul. Sa faci un remake dupa un film a lui Kurosawa, este o misiune aproape imposibila. Bill Nighy, pe care eu il apreciez, nu l-am vazut decat in roluri ce implicau o oarecare doza de umor, asa ca aici mi s-a parut oarecum stingher. Si povestea mi s-a parut tratata superficial. Cred ca daca nu as fi vazut Ikiru nu as fi inteles mare lucru din acest film. Una este sa povestesti un lucru in doua ore jumate si alta intr-o ora jumate. Daca nu as fi vazut originalul, poate l-as fi apreciat mai mult, asa nu pot sa-i dau decat 6.
bovoro
pe 26 Aprilie 2023 23:13
Film excelent. Dupa o jumatate de ora de vizionare mi-am dat seama ca filmul asta imi aduce aminte de The Remains of the Day. Nicun actor comun, ploturi diferite (totusi oarecum simlare), regizor diferit, 30 de ani diferenta intre ele. Am google-it si, evident ca am gasit numitorul comun: scenarist al ambelor filme e Kazuo Ishiguro, scriitor nipono-britanic lureat al Premiului Nobel pentru literatura in 2017.
Mirceaionescu
pe 02 Aprilie 2023 18:22
Personal mi-a placut mai mult acest remake decat filmul lui Kurosawa.Cumva distinctia britanica a personajului principal m-a cucerit pe deplin.
lili22
pe 17 Martie 2023 23:49
Frumos film, am vazut si filmul lui Kurosawa, dupa care s-a realizat acest remake.
eduard_stratan
pe 16 Martie 2023 19:33
Remake dupa filmul : https://www.cinemagia.ro/filme/ikiru-a-trai-3999/
Akira Kurosawa. Nici el nu mai are nevoie de nici o prezentare. Cel mai reprezentativ om al cinematografiei japoneze, cel mai bine cunoscut la nivel mondial. Am vazut filme din creatia sa cinematografica, nu insa si ,,Ikiru,, , poate ca a fost mai bine asa.
Kazuo Ishiguro. N-ar trebui sa mai aiba nevoie de nici o prezentare. Premiul Nobel pentru Literatura, in opinia subsemnatului unul dintre cele mai onorabile din ultima vreme, nu vorbesc din carti, am citit ,,Un artist al lumii trecatoare,, , un roman pe care vi-l recomand cu cea mai mare caldura. Cand spui Ishiguro spui, evident, ,,Ramasitele zilei,, , splendoarea de film in care stralucesc Anthony Hopkins si Emma Thompson.
Oliver Hermanus. Singurul care pare sa aiba nevoie de prezentare. Regizor sud-african, autor anterior a patru lungmetraje cu suficiente premii incat sa-i creeze un palmares demn de luat in seama. Filmul de fata e carful de pana acum al carierei, il aduce in atentia intregii lumi, ramane de vazut cum va fructifica aceasta sansa.
N-am cuvinte pentru a descrie cat de mult mi-a placut acest film de-o eleganta, de-o subtilitate si de-o frumusete de care avem tot mai rar parte in zilele noastre. Si nu, nu numai Bill Nighy e fantastic, cu totii se achita exemplar de rolurile lor, pana si cei ultrasecundari iar filmul e o lectie de viata pe care ar trebui s-o putem intelege cat mai multi. E drept ca Nighy merita o atentie separata. El se intalneste abia acum cu rolul carierei, mai bine mai tarziu decat niciodata, iar performanta sa e cu nimic mai prejos comparativ cu ce-a facut Hopkins in ,,The Father,,. Ce-i drept sir Hopkins a fost mai norocos primind recunoasterea si premiile pe care le merita din plin in vreme ce Bill a ramas cu nominalizarile. Gloria e insa efemera, cea mai importanta e recunoasterea pe care ti-o ofera publicul si sunt convins ca veteranul britanic va fi retinut la loc de cinste in istoria cinematografiei pentru aceasta interpretare fara cusur.