Am asteptat mai multa actiune sau suspans de la film dar prea putin s-a livrat
gbanescu
pe 04 Octombrie 2021 18:43
Chiwetel Ejiofor, un actor consistent si cu un palmares notabil, face un rol bun in acest film. Dar, surprinzator, este eclipsat de prestatia excelenta a actritei Anne Hathaway. Daca n-ar fi inca in „floarea varstei”, as spune ca e rolul vietii ei.
Sunt cateva sarje de replici intre cei doi care te tin cu rasuflarea taiata. E ca o piesa de teatru excelent jucata.
Din pacate, cand firul narativ iese din corsetul apartamentului in care cei doi sunt constransi sa vietuiasca (temporar), filmul cade brusc intr-o banalitate al carei punct terminus este penibila scena finala cu furtul diamantului (cu toate acele potriveli si „suspansuri” ieftine).
E ca si cum scenele interioare (cu acele monologuri si dialoguri destepte) sunt ale unui tandem scenarist-regizor, iar scenele exterioare ale altei perechi scenarist-regizor. Un suiș si un coborâș in consistenta acestui film, cum la fel pare sa fie si sirul filmelor realizate de Doug Liman (cel mai reusit – „Fair Game” / „Tinta legitima” – 2010).
Ciudata scena in care Anne Hathaway danseaza „ca nebuna” pe terasa casei sale pe piesa lui Adam Ant, „Stand and Deliver” – o surprinza (placuta) ca o piesa a new-wave-ului britanic al anilor ’80 sa isi gaseasca loc in coloana sonora a unui film american din 2021; pacat ca nu au ales „Something Girls” a aceluiasi Adam Ant.
Desi doar din 2024 filmele care aspira la Oscar TREBUIE sa contina, intr-o proportie semnificativa, scene si dialoguri cu si despre comunitatea LGBT, despre persoane de culoare si minoritati etnice, se vede treaba ca „incalzirea” a inceput. „Din pamant, din iarba verde”, fara nicio legatura si fara nicio miza in film, aflam ca Donald, unul dintre colegii de serviciu ai Lindei, s-a despartit de Anthony, Charlotte, o fosta colega a Lindei, a slabit de la stress pentru ca iubita ei ii fura din bani, iar Maria ii aduce aminte Lindei de seara in care au experimentat ceva impreuna, ceva care s-a soldat cu un orgasm reciproc. A, si unul dintre cei doi actori principali este de culoare. Si bineinteles si fratele lui si sotia acestuia (Maria), tot de culoare. Long live Hollywood’s political correctness.
Super scena cu coada de la magazin si interpelarea adresata individului care a cumparat o gramada de suluri de hartie igienica: „How many asses do you have?”.
PS: De urmarit pana la final, adica inclusiv post-credits, cand Paxton face paine de casa, iar in fundal se aude „Imperialul” lui Beethoven.
vladimir-ro
pe 16 Aprilie 2021 17:53
Deci, Anne Hathaway este o mare, mare actrita. Uluitoare femeie. Revedeți monologul în fata lui Paxton când ii explica acestuia cum și ce, ca nici nu mai știu în iureșul ala de cuvinte la ce exact se referea, dar, este o interpreta uluitoare. Fantastica.
Dragos.87
pe 10 Februarie 2021 00:33
Filmul reflecta realitatea de care ne lovim:carantina,pandemie..Are un ritm lent,actiunea se desfasoara in mare parte in spatii inchise..Coloana sonora este foarte slaba,actiunea nici nu starneste curiozitatea privitorului,majoritatea sunt dialoguri banale,spre final creste usor ritmul dar nu e ceva semnificativ iar acel furt de diamant e superficial,nu atinge esenta acestui fapt..Chimia dintre cei doi actori talentati e foarte buna dar pacat ca sa abordat filmul asa,putea sa fie ceva mai romantic dar si mai spontana actiunea sa iti starneasca un interes..
elianna
pe 06 Februarie 2021 20:18
Un cuplu in pragul despartirii este nevoit sa locuiasca impreuna din cauza carantinei si ajung sa conceapa un plan care sa-i imbogateasca. Pare o piesa de teatru cu doua personaje si doar citeva alte scurte aparitii ale celorlalti. Inceput lent, multe dialoguri lungi, abia spre final putina actiune.
Sunt cateva sarje de replici intre cei doi care te tin cu rasuflarea taiata. E ca o piesa de teatru excelent jucata.
Din pacate, cand firul narativ iese din corsetul apartamentului in care cei doi sunt constransi sa vietuiasca (temporar), filmul cade brusc intr-o banalitate al carei punct terminus este penibila scena finala cu furtul diamantului (cu toate acele potriveli si „suspansuri” ieftine).
E ca si cum scenele interioare (cu acele monologuri si dialoguri destepte) sunt ale unui tandem scenarist-regizor, iar scenele exterioare ale altei perechi scenarist-regizor. Un suiș si un coborâș in consistenta acestui film, cum la fel pare sa fie si sirul filmelor realizate de Doug Liman (cel mai reusit – „Fair Game” / „Tinta legitima” – 2010).
Ciudata scena in care Anne Hathaway danseaza „ca nebuna” pe terasa casei sale pe piesa lui Adam Ant, „Stand and Deliver” – o surprinza (placuta) ca o piesa a new-wave-ului britanic al anilor ’80 sa isi gaseasca loc in coloana sonora a unui film american din 2021; pacat ca nu au ales „Something Girls” a aceluiasi Adam Ant.
Desi doar din 2024 filmele care aspira la Oscar TREBUIE sa contina, intr-o proportie semnificativa, scene si dialoguri cu si despre comunitatea LGBT, despre persoane de culoare si minoritati etnice, se vede treaba ca „incalzirea” a inceput. „Din pamant, din iarba verde”, fara nicio legatura si fara nicio miza in film, aflam ca Donald, unul dintre colegii de serviciu ai Lindei, s-a despartit de Anthony, Charlotte, o fosta colega a Lindei, a slabit de la stress pentru ca iubita ei ii fura din bani, iar Maria ii aduce aminte Lindei de seara in care au experimentat ceva impreuna, ceva care s-a soldat cu un orgasm reciproc. A, si unul dintre cei doi actori principali este de culoare. Si bineinteles si fratele lui si sotia acestuia (Maria), tot de culoare. Long live Hollywood’s political correctness.
Super scena cu coada de la magazin si interpelarea adresata individului care a cumparat o gramada de suluri de hartie igienica: „How many asses do you have?”.
PS: De urmarit pana la final, adica inclusiv post-credits, cand Paxton face paine de casa, iar in fundal se aude „Imperialul” lui Beethoven.