Părerea criticului
Comedia Long Shot/N-ai șanse, frate! funcționează ca romance și reușește în câteva momente de umor, dar abuzează de glumele ireverențioase (fluidele organice sunt un subiect de care se arată foarte interesați scenariștii Liz Hannah și Dan Sterling), situațiile absurde și poantele stupide.
Seth Rogen joacă rolul jurnalistului Fred Flarsky, dar personajul este - prin comportament - sub vârsta pe care i-o dă scenariul (personajul lui Charlize Theron chiar îl întreabă, la un moment dat, dacă are haine de adult) și mult prea naiv pentru meseria pe care o are. Grăsuțul actor Seth Rogen are, însă, charismă, și te face atent la peripețiile lui.
Charlize Theron interpretează cu atitudine un personaj aflat în poziție de putere. Este al doilea om în stat (după personajul jucat de Bob Odenkirk) și e pe cale să candideze la Președinția SUA. Actrița are autoritate în rol. Reușita filmului este chimia dintre ea și Seth Rogen; faptul că ajungi să crezi în povestea lor de dragoste, în pofida tuturor elementelor enunțate mai sus, face filmul vizionabil.
Când nu sunt gaguri, umorul e construit pe contradicții - între aparența stângace, naivă, greoaie, studențească a lui Fred și siguranța de sine, inteligența, eleganța personajului jucat de Theron, de exemplu. Mai sunt și glume expirate, cu trimiteri la personaje care nu mai sunt în actualitate sau cu referințe strict pentru publicul american.
După ce ziarul la care lucrează este absorbit de un trust media corupt, jurnalistului Fred Flarsky - care s-a remarcat până la acel moment prin articole ce combinau semnalarea derapajelor din societate cu aciditate, umor, autoironie și un stil degajat, își dă demisia. Un concurs de împrejurări îl face să ajungă la o petrecere cu ștaif, unde a fost invitată Charlotte Field, Secretar de Stat.
Cei doi au un trecut comun - ea i-a fost dădacă în adolescență iar el era de pe atunci îndrăgostit de ea. Revăzându-se, deapănă amintiri iar femeia - în căutarea unei persoane care să-i scrie discursurile într-o manieră mai puțin rigidă - îl angajează pe Flarsky. De aici, încep tot soiul de situații mai mult sau mai puțin trăsnite, mai mult sau mai puțin comice, dar iubirea e în aer și asta dă bună-dispoziție.
Alexander Skarsgård are un rol scurt dar plin de haz compunând o caricatură a lui Justin Trudeau, Primul-ministru al Canadei.
Seth Rogen joacă rolul jurnalistului Fred Flarsky, dar personajul este - prin comportament - sub vârsta pe care i-o dă scenariul (personajul lui Charlize Theron chiar îl întreabă, la un moment dat, dacă are haine de adult) și mult prea naiv pentru meseria pe care o are. Grăsuțul actor Seth Rogen are, însă, charismă, și te face atent la peripețiile lui.
Charlize Theron interpretează cu atitudine un personaj aflat în poziție de putere. Este al doilea om în stat (după personajul jucat de Bob Odenkirk) și e pe cale să candideze la Președinția SUA. Actrița are autoritate în rol. Reușita filmului este chimia dintre ea și Seth Rogen; faptul că ajungi să crezi în povestea lor de dragoste, în pofida tuturor elementelor enunțate mai sus, face filmul vizionabil.
Când nu sunt gaguri, umorul e construit pe contradicții - între aparența stângace, naivă, greoaie, studențească a lui Fred și siguranța de sine, inteligența, eleganța personajului jucat de Theron, de exemplu. Mai sunt și glume expirate, cu trimiteri la personaje care nu mai sunt în actualitate sau cu referințe strict pentru publicul american.
După ce ziarul la care lucrează este absorbit de un trust media corupt, jurnalistului Fred Flarsky - care s-a remarcat până la acel moment prin articole ce combinau semnalarea derapajelor din societate cu aciditate, umor, autoironie și un stil degajat, își dă demisia. Un concurs de împrejurări îl face să ajungă la o petrecere cu ștaif, unde a fost invitată Charlotte Field, Secretar de Stat.
Cei doi au un trecut comun - ea i-a fost dădacă în adolescență iar el era de pe atunci îndrăgostit de ea. Revăzându-se, deapănă amintiri iar femeia - în căutarea unei persoane care să-i scrie discursurile într-o manieră mai puțin rigidă - îl angajează pe Flarsky. De aici, încep tot soiul de situații mai mult sau mai puțin trăsnite, mai mult sau mai puțin comice, dar iubirea e în aer și asta dă bună-dispoziție.
Alexander Skarsgård are un rol scurt dar plin de haz compunând o caricatură a lui Justin Trudeau, Primul-ministru al Canadei.
