Sinopsis
In cautarea lui Richard este primul film al lui Pacino ca regizor, producator si actor in acelasi timp.
Beneficiind si de sprijinul entuziast al unor actori de marca precum Sir John Gielgud, Sir Derek Jacobi, Kenneth Branagh sau Kelvin Kline, Pacino incearca sa demonstreze cu In cautarea lui Richard ca Shakespeare poate fi accesibil oricui, temele abordate de el fiind nemuritoare. Impreuna cu echipa sa de actori, Pacino incearca sa inlature obstacolele ce limiteaza accesul publicului larg la cele mai complicate opere shakespeariene.
Sfidand traditiile, Pacino traverseaza granita dintre actori si publicul lor, permitand spectatorilor sa urmareasca si ceea ce se intampla in spatele scenei, transformandu-i astfel in martori ai intregului proces actoricesc.
Alternanta secventelor este un procedeu folosit si cu un alt scop: sa mentina interesul spectatorilor si in timpul scenelor mai greoaie din Richard al III-lea.
Ideea deconstructiei operei lui Shakespeare i-a venit lui Pacino prin anii '70, in timpul turneelor prin universitati.
Filmul a fost realizat cu un buget extrem de mic, lipsa fondurilor fiind insa suplinita de entuziasmul deosebit al actorilor.
Durata, relativ mare, a productiei a fost cauzata si de programul incarcat al regizorului/actor, scenele fiind de obicei filmate in pauzele dintre doua contracte.
Beneficiind si de sprijinul entuziast al unor actori de marca precum Sir John Gielgud, Sir Derek Jacobi, Kenneth Branagh sau Kelvin Kline, Pacino incearca sa demonstreze cu In cautarea lui Richard ca Shakespeare poate fi accesibil oricui, temele abordate de el fiind nemuritoare. Impreuna cu echipa sa de actori, Pacino incearca sa inlature obstacolele ce limiteaza accesul publicului larg la cele mai complicate opere shakespeariene.
Sfidand traditiile, Pacino traverseaza granita dintre actori si publicul lor, permitand spectatorilor sa urmareasca si ceea ce se intampla in spatele scenei, transformandu-i astfel in martori ai intregului proces actoricesc.
Alternanta secventelor este un procedeu folosit si cu un alt scop: sa mentina interesul spectatorilor si in timpul scenelor mai greoaie din Richard al III-lea.
Ideea deconstructiei operei lui Shakespeare i-a venit lui Pacino prin anii '70, in timpul turneelor prin universitati.
Filmul a fost realizat cu un buget extrem de mic, lipsa fondurilor fiind insa suplinita de entuziasmul deosebit al actorilor.
Durata, relativ mare, a productiei a fost cauzata si de programul incarcat al regizorului/actor, scenele fiind de obicei filmate in pauzele dintre doua contracte.
