Primul lucru ce am simtit ca trebuie sa-l spun cand am decis sa fac review-ul acestui film e ca acest proiect ar trebui judecat strict raportat la anul in care si-a avut lansarea; lucru ce mie mi-e imposibil. Sa anulez toate experientele acumulate din vizionarea altor filme post 2000 castfel sa inteleg impactul unei astfel de constructii ciudate cum e cea a lui Los Sin Nombre, mi-e cu neputinta. Pot doar presupune ca in anii '99, o astfel de pelicula ce are caracteristicile si stilul cinemaului iberic, (singurul lucru ce e bun cu adevarat), putea fi privita cu mai multa indulgenta. Astazi insa, dupa ce am fost rasfatat cu alte titluri spaniole extrem de bune, apartinand aceluiasi gen, The Others (2001) de A. Amenabar sau El Espinazo del Diablo (2001) in regia lui G. del Torro, lucrare ce a beneficiat si de experienta unui colos cum e Almodovar, filmul lui Balaguero, cel in discutie aici, pare o greseala cinematografica, nefacand fata celui mai nemilos test ce se aplica oricarei opere artistice, cel al trecerii timpului.
Dar chiar si presupanand prin absurd ca as putea sa ma detasez de tot si sa ma opresc strict la ce s-a realizat pana in 1999, Los sin nombre tot mi s-ar parea o realizarea dezlanata, fara un gen anume caruia sa ii apartina si cu o poveste ambigua. Un fel de thriller-horror care nu e horror deoarece are un deznodamant specific thriller-ului, dar nu e nici thriller din cauza multitudinilor de simboluri si influente horror ce raman inexplicabile si dovedesc ca nu isi au locul in alcatuirea povestii.
Modul cum isi rateaza finalul si odata cu acesta statutul de film ... (alegeti dvs genul care va place mai mult pt ca mie mi-e imposibil), imi aminteste de un alt proiect european, Ils (2006), un film cu o atmosfera excelenta dar care sfarseste prin a-ti insulta inteligenta cu al sau final ratat.
Stiu ca sunt destui cei ce gasesc multiple provocari intr-un film ce isi termina povestea in coada de urs pacalit de vulpe, (insemnand ca intreaga istorisire pur si simplu nu are final). E si o zicala romaneasca ce incepe cam asa: "Un prost arunca o piatra in apa...". Eu prefer insa sa nu fiu etichetat ca unul dintre acei destepti ce stau pe mal si cugeta la maniera in care se poate scoate piatra din lac. Era chiar sa gresesc exprimandu-ma la modul "final in coada de peste"; insa asta ar fi putut sugera o minima directie pe care sa o indice actiunea ceea ce nu e cazul acum.
Ca sa ne dam seama de eroarea in care se incearca sa fim indusi, sa analizam rapid acele flash-uri ce ar trebui sa intruchipeze supranaturalul si demonicul. Acele imagini derulate rapid si la o calitate redusa, in majoritatea cazurilor alb-negre, reprezinta singura idee regizorala prin care sa se capteze atentia spectatorului. Iar ca fiascoul sa fie total, se adauga si scartaitul acela strident, un sunet specific unui harb de masina in derapaj, tertip cliseistic cum nu se poate mai odios. Sa astepti un moment de acalmie si sa introduci astfel de calupuri publicitare, e jenant si te discrediteaza ca regizor. In realitate, toate acele scurte secvente sunt apendice la fiecare scena in care sunt incluse. Scop practic, valoare si semnificatie in poveste, ioc! Un simplu truc prin care suntem pacaliti si prin care ni se creaza premise ce ulterior nu se indeplinesc. Pentru toata aceasta tehnica fals utilizata, nota o sa scada si ea la fel de abrupt cum s-au risipit si asteptarile mele in momentul in care am vazut premisele de la care pleaca intreaga naratiune si toate acele elemente ce te intriga prin inexplicabilul lor, de la care asteptam sa capete un sens ori o semnificatie; doar ca nu s-a intamplat nimic concret, lucrurile interesante ramanand atarnate fiecare care pe unde a aparut el in film.
Distributia e si ea slabuta. Nu atat ca nume cat din perspectiva interpretarii. O prestatie comuna, exagerata in momentele cele mai importante si cam atat.
Concluzie: Un film ce isi pune singur piedica prin standardul ce si-l introduce chiar din punctul de plecare. Avand o atmosfera interesanta aceasta iti cere in permanenta si o poveste pe masura. Dezamagirea devine uriasa in momentul in care realizezi ca desi nu ai nici jumatate din raspunsuri furnizate, genericul de final ghilotineaza fara mila filmul de la care asteptai atat de mult, pentru restul lucrurilor nelamurite ramanand sa iti regizezi singur un film propriu, paralel. Nota 5,90!
margott
pe 08 Martie 2012 20:12
Interesanta premiza filmului, dar destul de slab pusa in practica. Nimic spectaculos, un thriller de duzina.
Dar chiar si presupanand prin absurd ca as putea sa ma detasez de tot si sa ma opresc strict la ce s-a realizat pana in 1999, Los sin nombre tot mi s-ar parea o realizarea dezlanata, fara un gen anume caruia sa ii apartina si cu o poveste ambigua. Un fel de thriller-horror care nu e horror deoarece are un deznodamant specific thriller-ului, dar nu e nici thriller din cauza multitudinilor de simboluri si influente horror ce raman inexplicabile si dovedesc ca nu isi au locul in alcatuirea povestii.
Modul cum isi rateaza finalul si odata cu acesta statutul de film ... (alegeti dvs genul care va place mai mult pt ca mie mi-e imposibil), imi aminteste de un alt proiect european, Ils (2006), un film cu o atmosfera excelenta dar care sfarseste prin a-ti insulta inteligenta cu al sau final ratat.
Stiu ca sunt destui cei ce gasesc multiple provocari intr-un film ce isi termina povestea in coada de urs pacalit de vulpe, (insemnand ca intreaga istorisire pur si simplu nu are final). E si o zicala romaneasca ce incepe cam asa: "Un prost arunca o piatra in apa...". Eu prefer insa sa nu fiu etichetat ca unul dintre acei destepti ce stau pe mal si cugeta la maniera in care se poate scoate piatra din lac. Era chiar sa gresesc exprimandu-ma la modul "final in coada de peste"; insa asta ar fi putut sugera o minima directie pe care sa o indice actiunea ceea ce nu e cazul acum.
Ca sa ne dam seama de eroarea in care se incearca sa fim indusi, sa analizam rapid acele flash-uri ce ar trebui sa intruchipeze supranaturalul si demonicul. Acele imagini derulate rapid si la o calitate redusa, in majoritatea cazurilor alb-negre, reprezinta singura idee regizorala prin care sa se capteze atentia spectatorului. Iar ca fiascoul sa fie total, se adauga si scartaitul acela strident, un sunet specific unui harb de masina in derapaj, tertip cliseistic cum nu se poate mai odios. Sa astepti un moment de acalmie si sa introduci astfel de calupuri publicitare, e jenant si te discrediteaza ca regizor. In realitate, toate acele scurte secvente sunt apendice la fiecare scena in care sunt incluse. Scop practic, valoare si semnificatie in poveste, ioc! Un simplu truc prin care suntem pacaliti si prin care ni se creaza premise ce ulterior nu se indeplinesc. Pentru toata aceasta tehnica fals utilizata, nota o sa scada si ea la fel de abrupt cum s-au risipit si asteptarile mele in momentul in care am vazut premisele de la care pleaca intreaga naratiune si toate acele elemente ce te intriga prin inexplicabilul lor, de la care asteptam sa capete un sens ori o semnificatie; doar ca nu s-a intamplat nimic concret, lucrurile interesante ramanand atarnate fiecare care pe unde a aparut el in film.
Distributia e si ea slabuta. Nu atat ca nume cat din perspectiva interpretarii. O prestatie comuna, exagerata in momentele cele mai importante si cam atat.
Concluzie: Un film ce isi pune singur piedica prin standardul ce si-l introduce chiar din punctul de plecare. Avand o atmosfera interesanta aceasta iti cere in permanenta si o poveste pe masura. Dezamagirea devine uriasa in momentul in care realizezi ca desi nu ai nici jumatate din raspunsuri furnizate, genericul de final ghilotineaza fara mila filmul de la care asteptai atat de mult, pentru restul lucrurilor nelamurite ramanand sa iti regizezi singur un film propriu, paralel. Nota 5,90!