Părerea criticului
În doar câţiva ani, Netflix a devenit unul dintre cei mai respectaţi creatori de conţinut din lume. Evident, nu a reuşit performanţa lansând pe bandă rulantă seriale dulcege şi confortabile, ci explorând subiecte controversate fără să-şi menajeze publicul. Printre titlurile Netflix, Lost in Space, o combinaţie de SF, aventură şi dramă de familie, arată aproape bizar. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la serialul lansat pe 13 aprilie.
Povestea are loc câteva decenii în viitor, când spre Terra se îndreaptă un meteorit. Confruntată cu extincţia, rasa umană lansează programul Jupiter, trimiţând în în spaţiu nave ai cărei pasageri ar trebui să colonizeze alte planete. În centrul atenţiei este a 24-a misiune şi mai ales familia Robinson, doar că un misterios atac face ca nava lor, Resolute, să se abată de la traiectoria stabilită şi o parte dintre colonişti să se refugieze, cu ajutorul navetelor de salvare, pe o planetă necunoscută.
Lost in Space este una dintre puţinele încercări Netflix de a crea un serial pentru întreaga familie. Reuşita este doar parţială, pentru că serialul pare mai degrabă destinat copiilor şi adolescenţilor, având puţine provocări pentru publicul mai exigent. Una dintre probleme este că Lost in Space omagiază mult prea mult serialul original lansat în anii '60, care oferea un bizar melanj de dramă, umor şi aventură, melanj care parcă nu mai funcţionează în 2018, mai ales cu atâtea alternative disponibile.
Un rol principal, pe cel al şefului clanului Robinson, John, îl joacă Toby Stephens (poate îl ştii din serial Starz Black Sails/Vele negre). Plecarea de pe Terra pare să-i fi resuscitat mariajul pe butuci cu soţia Maureen (Molly Parker) şi să readucă pacea în familia completată de fiicele Judy (Taylor Russell) şi Penny (Mina Sundwall) şi fiul cel mic, Will (Maxwell Jenkins). Pe cei cinci îi vedem încă din prima scenă, când nava lor se prăbuşeşte printre gheţarii de pe o planetă necunoscută, iar serialul nu va întârzia să le urmărească aventurile.
Probabil că cel mai misterios şi atractiv element al serialului este Robotul pe care micul Will îl întâlneşte de îndată ce se aventurează pe noua planetă. Pe lângă aspectul interesant, Robotul are o istorie cu mare potenţial scenaristic, pentru că aflăm curând că el este motivul pentru care Resolute a deviat de la traiectoria spre Alfa Centauri, obligând coloniştii să fugă cu ajutorul navetelor şi să eşueze pe planetă. Faptul că între Robot şi Will se formează o neaşteptată legătură, personajul metalic neieşind din cuvântul puştiului poate să satisfacă o parte a publicului, dar această legătură nu este explicată în primele cinci episoade ale serialului.
Ce strică foarte mult serialului este personajul negativ, June (Parker Posey), o infractoare care fură locul sorei ei (Selma Blair, într-un rol minuscul) pe Resolute şi apoi îşi va petrece timpul manipulând şi minţind restul personajelor. De ce? Pentru că poate. Cu o coamă de păr care te face să crezi că primul lucru de împachetat pe o navă spaţială este fixativul şi cu un rictus continuu întins pe faţă, personajul este poate cel mai rizibil villain din întreaga istorie Netflix.
Deşi pare destinat mai ales publicului tânăr, serialul ar putea atrage în faţa ecranelor şi alte generaţii, pentru că uneori scenariul explorează provocări legate de responsabilitate, răzvrătiri adolescentine, fiorii primei iubiri, dileme despre binele personal şi binele comun şi aşa mai departe. Din păcate, nu suficient pentru cei care vor mai mult decât confirmarea faptului că în familie totul merge bine cu puţină sinceritate şi niscaiva confidenţe făcute cu lacrimi în ochi...
Povestea are loc câteva decenii în viitor, când spre Terra se îndreaptă un meteorit. Confruntată cu extincţia, rasa umană lansează programul Jupiter, trimiţând în în spaţiu nave ai cărei pasageri ar trebui să colonizeze alte planete. În centrul atenţiei este a 24-a misiune şi mai ales familia Robinson, doar că un misterios atac face ca nava lor, Resolute, să se abată de la traiectoria stabilită şi o parte dintre colonişti să se refugieze, cu ajutorul navetelor de salvare, pe o planetă necunoscută.
Lost in Space este una dintre puţinele încercări Netflix de a crea un serial pentru întreaga familie. Reuşita este doar parţială, pentru că serialul pare mai degrabă destinat copiilor şi adolescenţilor, având puţine provocări pentru publicul mai exigent. Una dintre probleme este că Lost in Space omagiază mult prea mult serialul original lansat în anii '60, care oferea un bizar melanj de dramă, umor şi aventură, melanj care parcă nu mai funcţionează în 2018, mai ales cu atâtea alternative disponibile.
Un rol principal, pe cel al şefului clanului Robinson, John, îl joacă Toby Stephens (poate îl ştii din serial Starz Black Sails/Vele negre). Plecarea de pe Terra pare să-i fi resuscitat mariajul pe butuci cu soţia Maureen (Molly Parker) şi să readucă pacea în familia completată de fiicele Judy (Taylor Russell) şi Penny (Mina Sundwall) şi fiul cel mic, Will (Maxwell Jenkins). Pe cei cinci îi vedem încă din prima scenă, când nava lor se prăbuşeşte printre gheţarii de pe o planetă necunoscută, iar serialul nu va întârzia să le urmărească aventurile.
Probabil că cel mai misterios şi atractiv element al serialului este Robotul pe care micul Will îl întâlneşte de îndată ce se aventurează pe noua planetă. Pe lângă aspectul interesant, Robotul are o istorie cu mare potenţial scenaristic, pentru că aflăm curând că el este motivul pentru care Resolute a deviat de la traiectoria spre Alfa Centauri, obligând coloniştii să fugă cu ajutorul navetelor şi să eşueze pe planetă. Faptul că între Robot şi Will se formează o neaşteptată legătură, personajul metalic neieşind din cuvântul puştiului poate să satisfacă o parte a publicului, dar această legătură nu este explicată în primele cinci episoade ale serialului.
Ce strică foarte mult serialului este personajul negativ, June (Parker Posey), o infractoare care fură locul sorei ei (Selma Blair, într-un rol minuscul) pe Resolute şi apoi îşi va petrece timpul manipulând şi minţind restul personajelor. De ce? Pentru că poate. Cu o coamă de păr care te face să crezi că primul lucru de împachetat pe o navă spaţială este fixativul şi cu un rictus continuu întins pe faţă, personajul este poate cel mai rizibil villain din întreaga istorie Netflix.
Deşi pare destinat mai ales publicului tânăr, serialul ar putea atrage în faţa ecranelor şi alte generaţii, pentru că uneori scenariul explorează provocări legate de responsabilitate, răzvrătiri adolescentine, fiorii primei iubiri, dileme despre binele personal şi binele comun şi aşa mai departe. Din păcate, nu suficient pentru cei care vor mai mult decât confirmarea faptului că în familie totul merge bine cu puţină sinceritate şi niscaiva confidenţe făcute cu lacrimi în ochi...
