Părerea criticului
Regizoarea norvegiană Lilja Ingolfsdottir conturează în mod autentic portretul unei femei vulnerabile și relevă complexitatea și provocările relațiilor de familie.
Arareori un film reușește să recreeze atât de fidel o experiență romantică încât să dea senzația că urmărim viața reală a unor oameni adevărați. Din iubire este acel gen de film: o dramă construită cu multă sensibilitate, care surprinde cu măiestrie psihologia umană, conflictele din relație și mai ales modul în care propriile frici și probleme nerezolvate ajung să-i dăuneze celuilalt atunci când nu suntem capabili să le observăm sau să ni le asumăm. Filmul amintește într-o anumită măsură de filmografia lui Joachim Trier și, în special, de Cea mai rea fată din lume, iar acest lucru nu e de mirare, mai ales că drama aceasta e realizată de aceeași casă de producție, Amarcord. Cu premiera mondială la Festivalul de la Karlovy Vary, Din iubire a câștigat printre altele premiul special al juriului și premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, acordat Helgăi Guren.
Povestea o urmărește pe Maria (Helga Guren), o tânără mamă a doi copii care se îndrăgostește de un nou bărbat, Sigmund (Oddgeir Thune), după ce a fost rănită în urma unei prime căsătorii ratate. După un montaj scurt ce prezintă efervescența noii lor relații de dragoste, acțiunea ne transportă șapte ani mai târziu, atunci când lucrurile între cei doi încep să se complice. Maria se descurcă cu greu să găsească un echilibru între carieră, grija față de copiii săi și propria viață, în timp ce soțul ei călătorește des pentru muncă. Într-o seară când Sigmund se întoarce acasă și Maria își varsă frustrările pe el, cearta dintre cei doi se amplifică atât de tare încât soțul ajunge să îi transmită că „ar trebui să caute ajutor pentru a-și gestiona furia”. Maria și Sigmund încep să facă terapie de cuplu, dar semnele din partea soțului nu par prea pozitive în privința viitorului relației lor. Acest lucru o determină pe Maria să facă tot posibilul pentru a-și salva căsnicia, inclusiv să înceapă un proces dificil de autocunoaștere prin care să devină conștientă de tiparele comportamentale disfuncționale care îi dăunează atât în propria viață, cât și în relațiile cu cei apropiați.
Scris și regizat cu abilitate și finețe de Lilja Ingolfsdottir - aflată la debutul ei regizoral -, Din iubire nu este doar o poveste despre un cuplu care se desparte, ci și despre o femeie care realizează care îi sunt nevoile cele mai profunde, dar și care conștientizează partea sa de vină în conflictele din familie. Meritul regizoarei este acela că depășește o simplă trecere în revistă a problemelor din relațiile conjugale și explorează în mod complex cauzele acestora, fără a folosi clișee. Deși este o dramă romantică, filmul este antrenant, dialogurile sunt autentice și bine scrise, iar faptul că parcurgem povestea alături de Maria în timp ce devine conștientă de propriul comportament face ca Din iubire să fie cu atât mai puternic: adesea pare că privim într-o oglindă și putem rezona cu ușurință fie cu Maria, fie cu Sigmund, întrucât purtarea celor doi este în egală măsură personală, dar și universal întâlnită, iar filmul nu învinuiește nicio parte. Odată ce protagonista trece peste ideile preconcepute despre terapie și începe asumat acest proces de schimbare, filmul devine cu adevărat revelator și captivant.
Tipic dramelor norvegiene, jocul actorilor este unul minimalist și cât se poate de realist, în care interpreții transmit o varietate largă de emoții prin priviri, gesturi și cuvinte puține. Helga Guren o portretizează pe Maria în mod complex și fidel, în cel mai mic detaliu, și chiar dacă uneori scenariul tinde să alunece prea mult spre o zonă intelectuală a terapiei, interpretarea plină de vulnerabilitate a actriței menține filmul ancorat într-o realitate emoțională profundă. Oddgeir Thune este carismatic și credibil drept Sigmund, soțul Mariei, care se depărtează de aceasta, iar prezența lui Heidi Gjermundsen drept terapeuta celor doi soți oferă senzația de compasiune și căldură sufletească, necesare pentru vindecarea Mariei. În rest, ceilalți actori în roluri episodice joacă autentic, dintre ei remarcându-se cel mai tare Maja Tothammer-Hruza, care o interpretează pe fiica cea mare a Mariei într-un mod memorabil, aceasta aflându-se la vârsta pubertății și a rebeliunii față de părinți.
Asemenea unei ședințe intense de terapie în care putem descoperi adevăruri dureroase, dar necesare, Din iubire se relevă drept o dramă romantică credibilă, puternică, ce caută să oglindească publicului tipare comportamentale inconștiente pentru a le putea recunoaște și confrunta într-un mod mai blând. Este un film memorabil, important de văzut, care te pune pe gânduri și al cărui mesaj rămâne cu tine mult timp după derularea genericului de la final.
Arareori un film reușește să recreeze atât de fidel o experiență romantică încât să dea senzația că urmărim viața reală a unor oameni adevărați. Din iubire este acel gen de film: o dramă construită cu multă sensibilitate, care surprinde cu măiestrie psihologia umană, conflictele din relație și mai ales modul în care propriile frici și probleme nerezolvate ajung să-i dăuneze celuilalt atunci când nu suntem capabili să le observăm sau să ni le asumăm. Filmul amintește într-o anumită măsură de filmografia lui Joachim Trier și, în special, de Cea mai rea fată din lume, iar acest lucru nu e de mirare, mai ales că drama aceasta e realizată de aceeași casă de producție, Amarcord. Cu premiera mondială la Festivalul de la Karlovy Vary, Din iubire a câștigat printre altele premiul special al juriului și premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, acordat Helgăi Guren.
Povestea o urmărește pe Maria (Helga Guren), o tânără mamă a doi copii care se îndrăgostește de un nou bărbat, Sigmund (Oddgeir Thune), după ce a fost rănită în urma unei prime căsătorii ratate. După un montaj scurt ce prezintă efervescența noii lor relații de dragoste, acțiunea ne transportă șapte ani mai târziu, atunci când lucrurile între cei doi încep să se complice. Maria se descurcă cu greu să găsească un echilibru între carieră, grija față de copiii săi și propria viață, în timp ce soțul ei călătorește des pentru muncă. Într-o seară când Sigmund se întoarce acasă și Maria își varsă frustrările pe el, cearta dintre cei doi se amplifică atât de tare încât soțul ajunge să îi transmită că „ar trebui să caute ajutor pentru a-și gestiona furia”. Maria și Sigmund încep să facă terapie de cuplu, dar semnele din partea soțului nu par prea pozitive în privința viitorului relației lor. Acest lucru o determină pe Maria să facă tot posibilul pentru a-și salva căsnicia, inclusiv să înceapă un proces dificil de autocunoaștere prin care să devină conștientă de tiparele comportamentale disfuncționale care îi dăunează atât în propria viață, cât și în relațiile cu cei apropiați.
Scris și regizat cu abilitate și finețe de Lilja Ingolfsdottir - aflată la debutul ei regizoral -, Din iubire nu este doar o poveste despre un cuplu care se desparte, ci și despre o femeie care realizează care îi sunt nevoile cele mai profunde, dar și care conștientizează partea sa de vină în conflictele din familie. Meritul regizoarei este acela că depășește o simplă trecere în revistă a problemelor din relațiile conjugale și explorează în mod complex cauzele acestora, fără a folosi clișee. Deși este o dramă romantică, filmul este antrenant, dialogurile sunt autentice și bine scrise, iar faptul că parcurgem povestea alături de Maria în timp ce devine conștientă de propriul comportament face ca Din iubire să fie cu atât mai puternic: adesea pare că privim într-o oglindă și putem rezona cu ușurință fie cu Maria, fie cu Sigmund, întrucât purtarea celor doi este în egală măsură personală, dar și universal întâlnită, iar filmul nu învinuiește nicio parte. Odată ce protagonista trece peste ideile preconcepute despre terapie și începe asumat acest proces de schimbare, filmul devine cu adevărat revelator și captivant.
Tipic dramelor norvegiene, jocul actorilor este unul minimalist și cât se poate de realist, în care interpreții transmit o varietate largă de emoții prin priviri, gesturi și cuvinte puține. Helga Guren o portretizează pe Maria în mod complex și fidel, în cel mai mic detaliu, și chiar dacă uneori scenariul tinde să alunece prea mult spre o zonă intelectuală a terapiei, interpretarea plină de vulnerabilitate a actriței menține filmul ancorat într-o realitate emoțională profundă. Oddgeir Thune este carismatic și credibil drept Sigmund, soțul Mariei, care se depărtează de aceasta, iar prezența lui Heidi Gjermundsen drept terapeuta celor doi soți oferă senzația de compasiune și căldură sufletească, necesare pentru vindecarea Mariei. În rest, ceilalți actori în roluri episodice joacă autentic, dintre ei remarcându-se cel mai tare Maja Tothammer-Hruza, care o interpretează pe fiica cea mare a Mariei într-un mod memorabil, aceasta aflându-se la vârsta pubertății și a rebeliunii față de părinți.
Asemenea unei ședințe intense de terapie în care putem descoperi adevăruri dureroase, dar necesare, Din iubire se relevă drept o dramă romantică credibilă, puternică, ce caută să oglindească publicului tipare comportamentale inconștiente pentru a le putea recunoaște și confrunta într-un mod mai blând. Este un film memorabil, important de văzut, care te pune pe gânduri și al cărui mesaj rămâne cu tine mult timp după derularea genericului de la final.
