Părerea criticului
Îndelung aşteptatul al doilea lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu este un film de dragoste cu scene erotice tratate dezinvolt şi filmate cu tandreţe, în semi-obscuritate şi culori calde, în care tocmai dragostea e pervertită, se vinde pe bani. Ada Condeescu a primit premiul de interpretare pentru rolul Vali la Sarajevo, iar George Piştereanu, la Pristina.
Îndrăgitul cuplu din Eu cînd vreau să fluier, fluier revine cu aceeaşi chimie prin care ne cucerea anterior, pentru a ne pune într-o nouă situaţie, în care personajul lui Piştereanu nu-şi mai arată toate sentimentele pe faţă, ca în Fluier, iar Condeescu are mai multă încredere şi dezinvoltură în faţa camerei de filmat. Personajele trec prin experienţe intense, iar regizorul Cătălin Mitulescu încearcă să jongleze eficient cu tensiunea exterioară, a situaţiilor, şi cu cea interioară. Filmul este mai schematic decât anteriorul lungmetraj al regizorului, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, dar la fel de agitat - cu personaje care vin şi pleacă fără intenţii clare, însă imaginea are o anumită poezie, împăcată, delicata şi stinsă, asemenea porturilor la Dunăre.
Povestea este a lui Luca, care se ocupă cu traficul de carne vie. Cucereşte fete, apoi le plasează unei reţele de proxeneţi. Piştereanu îşi asumă rolul ingrat de a avea un personaj monstru uman, cu care nu putem empatiza şi pe care nu-l putem îndrăgi. Este ermetic, nu-i putem citi gândurile. Scenariştii lasă în aer motivele pentru care personajul Luca este aşa. Tangenţial, se spune că părinţii lui Luca muncesc în
străinătate, lăsându-i lui grija bunicului. Cu ochii goi, Luca are grijă de bunic (Ion Besoiu). E singurul efort al scenariştilor de a-l umaniza pe protagonist. Deşi Luca este personajul principal, el trece în plan secundar când apare Veli (Condeescu), o eroină construită din scenariu mult mai complex, cu umbre şi lumini, greşeli, naivităţi şi dăruire de sine în numele iubirii.
Lipsa banilor şi o datorie care trebuie plătită numaidecât îi pune pe cei doi într-o situaţie fără cale de întoarcere.
Schematismul general al poveştii se simte cel mai bine dacă nu citeşti în prealabil sinopsisul filmului şi mergi la film doar văzând afişul. Spectatorul ideal va fi cel informat, care va umple golurile din scenariu şi va lansa ipoteze legate de trecutul lui Luca. Schiţat, prin urmare ambiguu, este şi parcursul psihologic al protagonistei şi cel motivaţional - de la momentul pierderii virginităţii (în ceea ce pare iniţial un viol, apoi dorinţă mutuală) până la decizia radicală de a se prostitua.
Maestrul Ion Besoiu este adus doar ca să tremure în cadru (cum şi Horaţiu Mălăele îi aducea pe Tamara Buciuceanu şi Victor Rebengiuc în Nuntă Mută, nedându-le nicio replică).
7 din 10 stele.
Îndrăgitul cuplu din Eu cînd vreau să fluier, fluier revine cu aceeaşi chimie prin care ne cucerea anterior, pentru a ne pune într-o nouă situaţie, în care personajul lui Piştereanu nu-şi mai arată toate sentimentele pe faţă, ca în Fluier, iar Condeescu are mai multă încredere şi dezinvoltură în faţa camerei de filmat. Personajele trec prin experienţe intense, iar regizorul Cătălin Mitulescu încearcă să jongleze eficient cu tensiunea exterioară, a situaţiilor, şi cu cea interioară. Filmul este mai schematic decât anteriorul lungmetraj al regizorului, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, dar la fel de agitat - cu personaje care vin şi pleacă fără intenţii clare, însă imaginea are o anumită poezie, împăcată, delicata şi stinsă, asemenea porturilor la Dunăre.
Povestea este a lui Luca, care se ocupă cu traficul de carne vie. Cucereşte fete, apoi le plasează unei reţele de proxeneţi. Piştereanu îşi asumă rolul ingrat de a avea un personaj monstru uman, cu care nu putem empatiza şi pe care nu-l putem îndrăgi. Este ermetic, nu-i putem citi gândurile. Scenariştii lasă în aer motivele pentru care personajul Luca este aşa. Tangenţial, se spune că părinţii lui Luca muncesc în
străinătate, lăsându-i lui grija bunicului. Cu ochii goi, Luca are grijă de bunic (Ion Besoiu). E singurul efort al scenariştilor de a-l umaniza pe protagonist. Deşi Luca este personajul principal, el trece în plan secundar când apare Veli (Condeescu), o eroină construită din scenariu mult mai complex, cu umbre şi lumini, greşeli, naivităţi şi dăruire de sine în numele iubirii.
Lipsa banilor şi o datorie care trebuie plătită numaidecât îi pune pe cei doi într-o situaţie fără cale de întoarcere.
Schematismul general al poveştii se simte cel mai bine dacă nu citeşti în prealabil sinopsisul filmului şi mergi la film doar văzând afişul. Spectatorul ideal va fi cel informat, care va umple golurile din scenariu şi va lansa ipoteze legate de trecutul lui Luca. Schiţat, prin urmare ambiguu, este şi parcursul psihologic al protagonistei şi cel motivaţional - de la momentul pierderii virginităţii (în ceea ce pare iniţial un viol, apoi dorinţă mutuală) până la decizia radicală de a se prostitua.
Maestrul Ion Besoiu este adus doar ca să tremure în cadru (cum şi Horaţiu Mălăele îi aducea pe Tamara Buciuceanu şi Victor Rebengiuc în Nuntă Mută, nedându-le nicio replică).
7 din 10 stele.
