Părerea criticului
Subiectul carismaticului traficant de droguri din anii `80 Pablo Escobar nu a fost nici pe departe uitat în ultima vreme, desigur datorită serialului Narcos de la Netflix, dar acum revine în atenţie odată cu ecranizarea Loving Pablo, în premieră pe marile noastre ecrane, film ce s-a lansat anul trecut în cadrul Festivalului de la Veneţia.
Un mare atu al filmului îl reprezintă cuplul popular format din soţii Javier Bardem şi Penelope Cruz, în rolurile principale.
Filmul este relatat prin ochii iubitei lui Escobar, jurnalista şi prezentatoarea TV Virginia Vallejo, pe a cărei carte omonimă se şi bazează scenariul, femeia pe care traficantul a învestit-o cu titlul de „biograful” lui. Personajul Virginiei Vallejo, jucat de Penélope Cruz, demonstrează o naivitate ieşită din comun pentru o persoană în postura sa, însă povestea nu e superficială, ci spusă într-un stil empatic, dar care totuși nu îl idealizează pe sinistrul traficant.
Regizorul Fernando León de Aranoa nu își propune să îl judece pe Escobar. Îl prezintă totuși veridic, astfel încât spectatorii să îl judece ei înșiși.
Pe fundalul spectaculos al selvei columbiene, Javier Bardem reușește să fie aproape la fel de carismatic precum traficantul era cândva, cu zâmbetul lui contagios. La fel de convingătoare e și furia din timpul scenelor de violență: să nu uităm că Escobar a devenit epitomul traficantului violent și criminal, care s-a demarcat de imaginea contrabandiștilor și a braconierilor pentru a deveni, în cele din urmă, inamicul public numărul unu.
E greu că Escobar, fie și jucat de Javier Bardem, să ne fie simpatic. Însă filmul ne-a convins mai degrabă de drama unei țări, cu o societate ruptă de clivajele sociale și de corupție, pe fundalul cărora s-au ridicat figuri pe atât de carismatice pe cât au fost de malefice.
O petrecere la ferma lui Escobar va prilejui întâlnirea traficantului cu Virginia, iar femeia se va trezi curând parte a unei relaţii ce va ţine patru ani, transformând-o în protagonista giganticelor eforturi americane de a-l captura pe traficant.
Prostetica și perucile sunt un minus al filmului.
Un mare atu al filmului îl reprezintă cuplul popular format din soţii Javier Bardem şi Penelope Cruz, în rolurile principale.
Filmul este relatat prin ochii iubitei lui Escobar, jurnalista şi prezentatoarea TV Virginia Vallejo, pe a cărei carte omonimă se şi bazează scenariul, femeia pe care traficantul a învestit-o cu titlul de „biograful” lui. Personajul Virginiei Vallejo, jucat de Penélope Cruz, demonstrează o naivitate ieşită din comun pentru o persoană în postura sa, însă povestea nu e superficială, ci spusă într-un stil empatic, dar care totuși nu îl idealizează pe sinistrul traficant.
Regizorul Fernando León de Aranoa nu își propune să îl judece pe Escobar. Îl prezintă totuși veridic, astfel încât spectatorii să îl judece ei înșiși.
Pe fundalul spectaculos al selvei columbiene, Javier Bardem reușește să fie aproape la fel de carismatic precum traficantul era cândva, cu zâmbetul lui contagios. La fel de convingătoare e și furia din timpul scenelor de violență: să nu uităm că Escobar a devenit epitomul traficantului violent și criminal, care s-a demarcat de imaginea contrabandiștilor și a braconierilor pentru a deveni, în cele din urmă, inamicul public numărul unu.
E greu că Escobar, fie și jucat de Javier Bardem, să ne fie simpatic. Însă filmul ne-a convins mai degrabă de drama unei țări, cu o societate ruptă de clivajele sociale și de corupție, pe fundalul cărora s-au ridicat figuri pe atât de carismatice pe cât au fost de malefice.
O petrecere la ferma lui Escobar va prilejui întâlnirea traficantului cu Virginia, iar femeia se va trezi curând parte a unei relaţii ce va ţine patru ani, transformând-o în protagonista giganticelor eforturi americane de a-l captura pe traficant.
Prostetica și perucile sunt un minus al filmului.
