Părerea criticului
Maestrul francez al filmelor de acţiune Luc Besson revine în atenţie cu Lucy, un film care îl îndepărtează pe regizor de la genul său favorit, aruncându-l într-o direcţie mai degrabă SF-filozofică. Fără să fie o idee proastă de petrecere a timpului în sala de cinema, Lucy îi va lua prin surprindere pe cei care aşteaptă un Taken cu Scarlett Johansson (nu că nu ar fi fost o idee mai bună). Cu toate acestea, Lucy lansează câteva idei care i-ar putea fascina pe cei gata să mediteze la premisa de bază a filmului: ce-ar fi dacă ne-am folosi 100% din capacitatea creierului?
Totul începe cu o valiză. Şi cu Lucy (Scarlett Johansson), o tânără venită să studieze în Taipei. Aruncă în joc şi un gangster dement, domnul Jang (sud-coreeanul Min-sik Choi), un drog revoluţionar şi un asiatic excitat şi obţii o super-Lucy, capabilă să-şi folosească tot mai mult din capacitatea creierului după ce drogul i se răspândeşte în corp. De aici Luc Besson putea să meargă în multe direcţii, iar filmul suferă din cauza faptului că regizorul preferă să răspundă la o întrebare fără răspuns, în timp ce spectatorul, uşor dezinformat de trailere, aşteaptă cu totul altceva.
Filmul beneficiază de o Scarlett Johansson foarte convingătoare în rolul celei care, pe parcursul a 24 de ore, evoluează de la o studentă petrecăreaţă la cea mai inteligentă fiinţă de pe Terra. Lucy nu este deloc mai prejos decât alte protagoniste din filmele lui Besson, de la fiinţa supremă Leeloo din Al cincilea element sau eficienta Nikita. „Ceea ce mă interesează la un bărbat sunt slăbiciunile lui. Ceea ce mă interesează la o femeie este forţa ei”, a spus la un moment dat Luc Besson, iar Lucy-filmul arată că regizorul celebru pentru câteva dintre cele mai spectaculoase secvenţe de acţiune din istoria cinema-ului trece printr-o schimbare de perspectivă, interpretând cuvântul într-un cu totul alt sens.
Premiera de vineri nu duce deloc lipsă de momente spectaculoase, mai ales dacă luăm în considerare faptul că Besson nu şi-a uitat deloc originile action: înainte de a contempla istoria Terrei, Lucy îl înfruntă pe domnul Jang şi armata sa aghiotanţi, dacă nu din răzbunare, măcar ca să se asigure că dispune de întreaga cantitate de drog. Ceea ce înseamnă multe gloanţe, capete sparte şi cuţite folosite cât se poate de eficient de actriţă, cascadori, coregrafi şi regizor.
Dar adevăratele intenţii ale regizorului încep să se întrevadă când apare în cadru profesorul Norman (Morgan Freeman, la fel ca în mai toate rolurile de la Se7en încoace şi la fel ca în Transcendence, cu care Lucy împarte câteva teme importante), un "expert" în procente şi capacităţile creierului gata să se lanseze în presupuneri lipsite de orice fundament în ceea ce priveşte un posibil upgrade cerebral al rasei umane. Lucy îi va întrece orice aşteptări...
Din păcate aici filmul încetează să mai fie captivant şi devine mai degrabă neliniştitor. Poate că unii spectatori vor aprecia aventurile mentale ale lui Lucy, care descoperă că poate manipula materia, parcurge spaţiul, explora timpul şi capta unde radio. Dar atunci când dispui de un personaj atotputernic ce îi poţi da de făcut pentru a impresiona publicul? Besson se mulţumeşte să o înconjoare pe Johansson cu efecte speciale colorate, pentru a-i sublinia geniul absolut. Mai bine o lăsa letală...
Unele cronici americane au prezentat filmul drept un hibrid între Tree of Life şi Taken, dar cât ecou vor avea preocupările metafizice ale regizorului în faţa unui spectator adus în sala de cinema de un trailer doldora de acţiune?
Totul începe cu o valiză. Şi cu Lucy (Scarlett Johansson), o tânără venită să studieze în Taipei. Aruncă în joc şi un gangster dement, domnul Jang (sud-coreeanul Min-sik Choi), un drog revoluţionar şi un asiatic excitat şi obţii o super-Lucy, capabilă să-şi folosească tot mai mult din capacitatea creierului după ce drogul i se răspândeşte în corp. De aici Luc Besson putea să meargă în multe direcţii, iar filmul suferă din cauza faptului că regizorul preferă să răspundă la o întrebare fără răspuns, în timp ce spectatorul, uşor dezinformat de trailere, aşteaptă cu totul altceva.
Filmul beneficiază de o Scarlett Johansson foarte convingătoare în rolul celei care, pe parcursul a 24 de ore, evoluează de la o studentă petrecăreaţă la cea mai inteligentă fiinţă de pe Terra. Lucy nu este deloc mai prejos decât alte protagoniste din filmele lui Besson, de la fiinţa supremă Leeloo din Al cincilea element sau eficienta Nikita. „Ceea ce mă interesează la un bărbat sunt slăbiciunile lui. Ceea ce mă interesează la o femeie este forţa ei”, a spus la un moment dat Luc Besson, iar Lucy-filmul arată că regizorul celebru pentru câteva dintre cele mai spectaculoase secvenţe de acţiune din istoria cinema-ului trece printr-o schimbare de perspectivă, interpretând cuvântul într-un cu totul alt sens.
Premiera de vineri nu duce deloc lipsă de momente spectaculoase, mai ales dacă luăm în considerare faptul că Besson nu şi-a uitat deloc originile action: înainte de a contempla istoria Terrei, Lucy îl înfruntă pe domnul Jang şi armata sa aghiotanţi, dacă nu din răzbunare, măcar ca să se asigure că dispune de întreaga cantitate de drog. Ceea ce înseamnă multe gloanţe, capete sparte şi cuţite folosite cât se poate de eficient de actriţă, cascadori, coregrafi şi regizor.
Dar adevăratele intenţii ale regizorului încep să se întrevadă când apare în cadru profesorul Norman (Morgan Freeman, la fel ca în mai toate rolurile de la Se7en încoace şi la fel ca în Transcendence, cu care Lucy împarte câteva teme importante), un "expert" în procente şi capacităţile creierului gata să se lanseze în presupuneri lipsite de orice fundament în ceea ce priveşte un posibil upgrade cerebral al rasei umane. Lucy îi va întrece orice aşteptări...
Din păcate aici filmul încetează să mai fie captivant şi devine mai degrabă neliniştitor. Poate că unii spectatori vor aprecia aventurile mentale ale lui Lucy, care descoperă că poate manipula materia, parcurge spaţiul, explora timpul şi capta unde radio. Dar atunci când dispui de un personaj atotputernic ce îi poţi da de făcut pentru a impresiona publicul? Besson se mulţumeşte să o înconjoare pe Johansson cu efecte speciale colorate, pentru a-i sublinia geniul absolut. Mai bine o lăsa letală...
Unele cronici americane au prezentat filmul drept un hibrid între Tree of Life şi Taken, dar cât ecou vor avea preocupările metafizice ale regizorului în faţa unui spectator adus în sala de cinema de un trailer doldora de acţiune?
