Am revăzut capodopera lui Visconti. Nicio fisură, desigur. Patru ore de încântare cinefilă. Helmut Berger face rolul vieții: de la înflorire fizică, la degringoladă, la dinții aceia înnegriți, fața buhăită, ochii aprinși...tortura interioară și plata pentru a fi diferit.
lili22
pe 12 Aprilie 2018 14:58
Filmul nu spune clar ceva despre nebunia regelui Bavariei foarte discutabila daca se opereaza cu alte criterii.Era indiferent fata de femei si admirator al tinerilor din jurul sau.Distribuirea charismaticului Helmuth Berger nu a fost o intamplare.
cezarika21
pe 12 Martie 2016 18:55
Istoria cinematografiei conține sute de portretizări de nebuni: furioși, melancolici sau imprevizibili, zgomotoși sau tăcuți, dar nici un caz prezentat în filme nu se poate ridica la gradul de nebunie grandioasă al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Poet într-o lume a afacerilor, artist într-o lume războinică, regele bavarez a fost un visător incorigibil ce a susținut arta și a construit castele în loc să participe la războaie, să ocupe teritorii și să promoveze interesele economice ale prea influenților săi supuși. Conflictul inerent cu proprii miniștri l-a determinat să-și creeze o lume proprie, în care să devină un personaj eroic în stilul lui Parsifal, cavalerul silit să aleagă între realitate și ideal. Finalul său tragic i-a creat o aură legendară, făcând ca moștenirea sa artistică să aibă astăzi o valoare inestimabilă.
Filmul lui Visconti urmărește viața monarhului de la încoronarea sa ca rege al Bavariei până la moartea sa dubioasă catalogată rapid ca sinucidere. Elementele disparate ale biografiei sunt asamblate liber cu eleganță stilistică și subtilitate pentru a descrie căderea treptată în nebunie pe acordurile tulburătoare ale muzicii lui Richard Wagner, ce i-a influențat existența regelui bavarez.
Viziunea artistică a lui Visconti conturează fascinant portretul unui personaj visător și excentric, care și-a creat o realitate proprie eliberată de prezența răului, un fel de Don Quijote într-o lume plină de mori de vânt. Îmi vine foarte greu să găsesc o interpretare mai potrivită a regelui decât cea realizată de Helmut Berger, care te tulbură printr-o înțelegere profundă a unui univers interior măreț și misterios. Este o ridicare a nebuniei la rang de artă, o victorie artistică a idealismului asupra materialismului.
Iulidesprefilme
pe 11 Iunie 2013 20:09
Povestea vieţii şi a morţii lui Ludwig al II-lea, regele nebun al Bavariei, care a lăsat posterităţii castele şi care a fost protectorul lui Wagner...
cosmin_kedii
pe 14 Martie 2013 22:34
Costume, perioadele de reconstituire și faptele istorice sunt remarcabile
Poet într-o lume a afacerilor, artist într-o lume războinică, regele bavarez a fost un visător incorigibil ce a susținut arta și a construit castele în loc să participe la războaie, să ocupe teritorii și să promoveze interesele economice ale prea influenților săi supuși. Conflictul inerent cu proprii miniștri l-a determinat să-și creeze o lume proprie, în care să devină un personaj eroic în stilul lui Parsifal, cavalerul silit să aleagă între realitate și ideal. Finalul său tragic i-a creat o aură legendară, făcând ca moștenirea sa artistică să aibă astăzi o valoare inestimabilă.
Filmul lui Visconti urmărește viața monarhului de la încoronarea sa ca rege al Bavariei până la moartea sa dubioasă catalogată rapid ca sinucidere. Elementele disparate ale biografiei sunt asamblate liber cu eleganță stilistică și subtilitate pentru a descrie căderea treptată în nebunie pe acordurile tulburătoare ale muzicii lui Richard Wagner, ce i-a influențat existența regelui bavarez.
Viziunea artistică a lui Visconti conturează fascinant portretul unui personaj visător și excentric, care și-a creat o realitate proprie eliberată de prezența răului, un fel de Don Quijote într-o lume plină de mori de vânt. Îmi vine foarte greu să găsesc o interpretare mai potrivită a regelui decât cea realizată de Helmut Berger, care te tulbură printr-o înțelegere profundă a unui univers interior măreț și misterios. Este o ridicare a nebuniei la rang de artă, o victorie artistică a idealismului asupra materialismului.