L'ultimo bacio (2001)

Cred ca merita mai multa publicitate. Absolut genial modul de abordare al lui Muccino. Traim si cautam fericirea, iar cand iubim ne simtim impliniti. Dar ce se intampla cand pasiunea dispare, cand rutina ne apasa pe umeri incarcata de stresul cotidian, cand momentele-soc perturba circumstantele care ne-au facut sa ne indragostim si sa gasim fericirea ? Fidelitatea e o utopie sau trebuie sa fii constient ca nu vei ramane pe acelasi drum alaturi de partenerul de viata, in sensul ca intr-o zi te vei trezi pe o 'ulita' necunoscuta si intunecata ? E acela un capat de drum sau sansa de a-ti recuceri iubirea si fericirea dintr-o monotonie sordida ? Sunt putine clipele in care simtim ca traim si pot deveni amintiri prafuite daca ne lasam prada legii asocierii (sa ne complacem cu anumite lucruri si obiceiuri, uneori presati de responsabilitati, pana devenim o masa amorfa si 'muerto adentro'). Putem elibera presiunea creata de monotonie fara a rani alte persoane ? Cata libertate ne putem oferi noi intre noi oamenii ? Mereu credem cate ceva despre ce e bine pt cineva, dar adevarul e ca nu vom sti niciodata daca nu ne punem in pielea lui. Respect pt cinematografia italiana care imi reaminteste de acelasi drame existentiale prezentate, mai tragic, de spanioli (Abre los ojos, Mar adentro).