Cocosatul si cu schiopul strangeau bani sa se opereze. Intr'o noapte, cocosatul, dormind, viseaza pe piticul cel bun. "Cocosatule. ce'ai in spate?". "Un gheb". "Hai ca ti'l iau". Vede a doua zi schiopul "Mai, da' n'am vorbit sa ne operam impreuna?". "Mai, un ban n'am luat!". Doarme schiopul, viseaza piticul cel bun. "Schiopule, ce'ai in spate?". "Nimic!". "Na'tz' un gheb!".
Horatiucrisan
pe 13 Aprilie 2017 14:07
Lunga tranzitie romaneasca a fost imortalizata in pelicule mai mult sau mai putin reusite. Un film excelent despre aceasta perioada este si Lunga calatorie cu trenul. Alaturi de carde specifice anilor 90 cand Romania era inca foarte saraca, (magazinele de electronice noi erau un adevarat lux, telefoanele cu fise faceau legea iar pt un telefon in strainatate trebuia sa faci comanda la PTTR) sunt prezentate aspiratiile unor tineri dornici de a invinge saracia fie prin inceperea unor afaceri, fie prin visul frumos al emigrarii in Vest, vis pe care l-am trait cu siguranta multi dintre noi, vis care pt unii s-a concretizat, pt altii, a ramas doar un vis. De admirat stoicismul si determinarea personajului principal pt a-si atinge visul chiar cu un pret pe care cei mai multi nu l-am putea concepe. Un mare plus e reprezentat de realismul filmului, care prezinta o Romanie asa cum era ea dupa 40 de ani de izolare si comunism, cu oameni saraci dar cu vise si sperante de mai bine, fara a se pune accent pe tusele ingrosate artificial in acea perioada in alte productii (cersetorie, mizerie, decadenta, limbaj obscen). Personal consider ca este unul din cele mai realiste filme postdecembriste, prezentand societatea romaneasca asa cum era ea, fara exagerari voite. Filmul e unul motivational in ciuda sfarsitului dramatic. De recomandat cu precadere celor nascuti dupa 89.
princeofpersia79
pe 25 Iulie 2012 15:33
Totusi am o nelamurire....Cine l-a batut pe Vali?Colegul de paza sau cel care o avea ca prietena pe fata care el vorbea la telefon?
mishu88
pe 26 Mai 2012 17:04
Studioul de film al TVR ne propune un film românesc realizat în Bucureşti prin 97’, în care un tânăr, pe numele lui, Valentin Ţâţu, ar face orice să plece din România şi să-şi găsească un trai mai bun în Germania.
Drama propusă de regizorul Sinisa Drăgin se încadrează în starea contemporană de atunci, când metrourile erau ticsite de cântăreţi (ne)talentaţi, când mărcile germane încă erau în vigoare şi când… vinderea unui rinichi te putea scăpa de viaţa mizeră de paznic din România.
Pasionat de papagali şi alt gen de păsărele, Valentin vrea să se îndrăgostească şi ia la rând anunţurile de matrimoniale din ziare. Îi vine o idee: vrea să publice un anunţ în ziar unde să-şi pună în vânzare rinichiul. În slujba lui de paznic al unui magazin din Bucureşti, plănuieşte alături de camaradul său tot felul de afaceri care se soldează cu eşecuri. Dar, în cele din urmă, este sunat şi chemat pentru realizarea transplantului.
De aici şi până la… lunga călătorie cu trenul, pelicula originală românească ne prezintă cadre din Bucureşti, de la metrou, din Gara de Nord, din casele oamenilor simpli şi fireşti. Aşa cum un portretist îţi conturează principalele trăsături, aşa şi filmul descrie o părticică din viaţa românului. Melodia celor de la Phoenix – Mugur de fluier este coloana sonoră care ne încântă urechile din perspectiva vocilor cântăreţilor de la metrou, din perspectiva originală a celor de la Phoenix şi din vocea neobişnuită cu muzica a lui Valentin.
În rolurile distribuite îi vom vedea pe Cosmin Creţu, Vlad Rădescu, Tania Popa, Daniela Sauleac, Ionuţ Pohariu şi mulţi alţii.
Mi-a plăcut finalul, când mai multe minute sunt dedicate unei călătorii cu trenul. De asemenea, cadrele din Gara de Nord m-au ajutat să-mi reamintesc momentele când eram doar un ţânci de 9 ani şi păşeam, curios, în Bucureşti şi auzeam fluiere sau goarne de locomotive. Recomand filmul pentru vizionare în special acelora care sunt pasionaţi de antropologie sau de istoria contemporană.
Drama propusă de regizorul Sinisa Drăgin se încadrează în starea contemporană de atunci, când metrourile erau ticsite de cântăreţi (ne)talentaţi, când mărcile germane încă erau în vigoare şi când… vinderea unui rinichi te putea scăpa de viaţa mizeră de paznic din România.
Pasionat de papagali şi alt gen de păsărele, Valentin vrea să se îndrăgostească şi ia la rând anunţurile de matrimoniale din ziare. Îi vine o idee: vrea să publice un anunţ în ziar unde să-şi pună în vânzare rinichiul. În slujba lui de paznic al unui magazin din Bucureşti, plănuieşte alături de camaradul său tot felul de afaceri care se soldează cu eşecuri. Dar, în cele din urmă, este sunat şi chemat pentru realizarea transplantului.
De aici şi până la… lunga călătorie cu trenul, pelicula originală românească ne prezintă cadre din Bucureşti, de la metrou, din Gara de Nord, din casele oamenilor simpli şi fireşti. Aşa cum un portretist îţi conturează principalele trăsături, aşa şi filmul descrie o părticică din viaţa românului. Melodia celor de la Phoenix – Mugur de fluier este coloana sonoră care ne încântă urechile din perspectiva vocilor cântăreţilor de la metrou, din perspectiva originală a celor de la Phoenix şi din vocea neobişnuită cu muzica a lui Valentin.
În rolurile distribuite îi vom vedea pe Cosmin Creţu, Vlad Rădescu, Tania Popa, Daniela Sauleac, Ionuţ Pohariu şi mulţi alţii.
Mi-a plăcut finalul, când mai multe minute sunt dedicate unei călătorii cu trenul. De asemenea, cadrele din Gara de Nord m-au ajutat să-mi reamintesc momentele când eram doar un ţânci de 9 ani şi păşeam, curios, în Bucureşti şi auzeam fluiere sau goarne de locomotive. Recomand filmul pentru vizionare în special acelora care sunt pasionaţi de antropologie sau de istoria contemporană.