M. Butterfly (1993)

foarte bun...........................................................................................................

Sunt si eu nedumerita cum de s-a putut ascunde atat de mult timp Song, avand in vedere ca, totusi, nu vorbim aici de un barbat total neexperimentat (Gallimard), care sa se fi aflat cumva la varsta la care ti se pare ca "tot ce zboara se mananca"... Mi se pare cel putin neverosimil sa crezi, spectator fiind, ca un barbat poate atinge o "femeie", poate fi pasional in relatia cu ea si sa nu realizeze, vreme de aproape 20 de ani!!!!!! ca ea este, de fapt, un... el!! Cel putin mie, una, asta mi s-a parut punctul slab al filmului. In rest, imi place Jeremy Irons, pe care l-am mai vazut in roluri controversate si inedite (vezi "Lolita" de ex.). Un film bunicel, cu momente interesante, parerea mea este ca merita vizionat.

Realitatea bate filmul de multe ori. Ma gandesc ca daca asa ceva nu s-ar fi petrecut in realitate, unui scriitor/scenarist i-ar fi fost greu sa faca in asa fel ca povestea scrisa de el sa fie digerata de public. Pentru ca, sa fim seriosi, cum sa descoperi dupa aproape doua decenii ca femeia de langa tine e de fapt... barbat ? Trebuie sa-ti pui la bataie toata imaginatia si toata bunavointa (ca sa nu zic naivitatea) ca sa inghiti gogosi de genul asta. Sa ma intorc la film... nu stiu, pe mine nu m-a miscat, nu m-a impresionat in niciun punct. Filmul e rece, nu transmite emotii, Gallimard sucomba prea repede farmecului lui Song, iar John Lone e machiat mult prea prost ca sa mi-l imaginez a fi femeie. Adica actorul incearca, dar cu o voce subtiata si cu o fluturare din gene nu te pacaleste deloc. Daca asa o fi aratat si in realitate persoana respectiva, apai Gallimard avea niste gusturi cam ciudatele la femei. Mea culpa, am fost superficiala la faza asta. Probabil Gallimard cu presupusa lui iubita erau conectati mai mult la nivel spiritual, daca abia dupa 18 ani a aflat ca a trait de fapt o minciuna. Filmul, asa cum e, oricum incita prin ineditul povestii, insa, in esenta, nu e neaparat filmul unei povesti de dragoste, ci mai degraba o simpla expunere a unui fapt petrecut in China comunista, cu tot cu contextul ei politic si social. Pentru Jeremy Irons am si voi avea intotdeauna cuvinte de lauda, pentru eleganta, prestanta si rigiditatea lui tipic britanica ce contrasteaza cu febrilitatea ochilor. Nu degeaba e distribuit des in astfel de roluri.

Necitind nimic despre deznodamantul si actiunea filmului eu recunosc ca nu m-am asteptat la un final de genul asta. Surprinzator si neasteptat.

Nu poti sa ii dai o nota mica din respect pentru munca unor mari actori...lucrurile stateau altfel in China in 1964, era asa o ordine si o curatenie in Beijing...Astea sunt detalii, filmul e foarte bizar, dar in Asia totul este posibil.

Interesant filmul şi bine jucat nu numai de Irons ci şi de Lone.

Chiar merita vazut. Este adevarat ca porneste de la un fapt real petrecut in 1964.