MacArthur (1977)

Un film biografic interesant MacArthur este un personaj fascinant

Dupa vizionare, am facut comparatia intre forta caracterizarii personajului principal a lui Gregory Peck ca Douglas MacArthur fata de cea a lui George C. Scott in realizarea rolului vietii lui - George Patton. Daca Peck creioneaza superficial, doar aspectele de fatada, demonstrative ale personalitatii comandantului suprem al armatei americane in Pacific ( MacArthur ) fara a intra in profunzimea personajului, tipic pentru intreaga evolutie a lui actoriceasca ( initial de june prim neconvingator, apoi de barbat fatal ce se voia distins, cult, manierat si plin de umor - dar devenin penibil si rasuflat chiar si pentru epoca lui ) Scott reuseste performanta de a patrunde in intimitatea personajului atat de controversat, Patton incat poti jura ca-i chiar o clona intruchipata a lui. Altfel filmul urmareste corect principalele episoade din viata extraordinara a lui MacArthur, metamorfoza lui, din invinsul japonezilor, retragerea din Filipine cu promisiunea ferma ca se va intoarce si va elibera tara de ocupant, ceea ce a si facut peste 3 ani, in invingatorul si marele erou militar si popular din 1945, cu celebra imagine a semnarii capitularii Japoniei pe nava Missouri, unde generalul a fost in centrul atentiei si a fost maestrul de ceremonii; popularitatea lui crescuse atat de mult in randul americanilor, incat Truman, devenit presedinte al SUA din vicepresedinte, dupa moartea lui Franklin Delano Roosevelt, l-a trecut pe linie moarta, luindu-i comanda armatei pentru a nu-si periclita sansele de a fi ales presedinte, in toamna lui 1948. Filmul, in ciuda jocului actoricesc mai slab a lui Peck, este o lectie de istorie si de viata cu totul deosebita - generalul Douglas MacArthur.