MacArthur (1977)

Urmaresc in aceasta perioada un foarte interesant documentar semnat Oliver Stone, documentar intitulat ,,Istoria nepovestita a Statelor Unite ale Americii,, de la al Doilea Razboi Mondial si pana la perioada Obama. Am vazut deja sase episoade din cele zece disponibile si, in partile dedicate celei de-a doua conflagratii mondiale majore, e amintita si personalitatea generalului Mc Arthur, fapt care m-a facut sa-mi doresc sa vizionez filmul de fata. E un film care ni-l prezinta pe general ca fiind un erou american al celui de-al doilea razboi mondial, un personaj cu un rol esential in recucerirea Filipinelor si in confruntarile sangeroase de pe pamant asiatic dar si ulterior in razboiul din Coreea. In acelasi timp Mc Arthur s-a dovedit a fi cat se poate de incomod pentru presedintii Roosevelt si Truman, interesele politicienilor de la Washington nefiind intotdeauna pe aceeasi lungime de unda cu viziunea militara a remarcabilului general. Evident ca filmul n-ar fi putut fi o reusita daca interpretul rolului principal n-ar fi fost unul pe masura personalitatii lui Mc Arthur. Alegerea lui Gregory Peck, unul dintre megastarurile hollywoodiene indiscutabile ale secolului XX, e una cat se poate de nimerita, acesta conferind rolului farmec,eleganta si noblete. Si chiar daca am citit ca marele actor a avut rezervele sale in ceea ce priveste modul in care e portretizat Mc Arthur, acest rol ramane o borna importanta a excelentei sale cariere,importanta recunoscuta ca atare prin nominalizarea la Globurile de Aur.

Un film biografic interesant MacArthur este un personaj fascinant

Dupa vizionare, am facut comparatia intre forta caracterizarii personajului principal a lui Gregory Peck ca Douglas MacArthur fata de cea a lui George C. Scott in realizarea rolului vietii lui - George Patton. Daca Peck creioneaza superficial, doar aspectele de fatada, demonstrative ale personalitatii comandantului suprem al armatei americane in Pacific ( MacArthur ) fara a intra in profunzimea personajului, tipic pentru intreaga evolutie a lui actoriceasca ( initial de june prim neconvingator, apoi de barbat fatal ce se voia distins, cult, manierat si plin de umor - dar devenin penibil si rasuflat chiar si pentru epoca lui ) Scott reuseste performanta de a patrunde in intimitatea personajului atat de controversat, Patton incat poti jura ca-i chiar o clona intruchipata a lui. Altfel filmul urmareste corect principalele episoade din viata extraordinara a lui MacArthur, metamorfoza lui, din invinsul japonezilor, retragerea din Filipine cu promisiunea ferma ca se va intoarce si va elibera tara de ocupant, ceea ce a si facut peste 3 ani, in invingatorul si marele erou militar si popular din 1945, cu celebra imagine a semnarii capitularii Japoniei pe nava Missouri, unde generalul a fost in centrul atentiei si a fost maestrul de ceremonii; popularitatea lui crescuse atat de mult in randul americanilor, incat Truman, devenit presedinte al SUA din vicepresedinte, dupa moartea lui Franklin Delano Roosevelt, l-a trecut pe linie moarta, luindu-i comanda armatei pentru a nu-si periclita sansele de a fi ales presedinte, in toamna lui 1948. Filmul, in ciuda jocului actoricesc mai slab a lui Peck, este o lectie de istorie si de viata cu totul deosebita - generalul Douglas MacArthur.