Părerea criticului
Dacă nu te uiţi bine pe hartă, ai toate şansele să pierzi din vedere Sri Lanka, o ţară insulară cu populaţia aproape egală cu cea a României. Tiffarii (adică cinefilii care consumă pe nemestecate multitudinea de filme din programul TIFF) nu au cum să mai ignore această ţară din sudul Indiei pentru că în acest moment cea mai bună comedie din competiţia festivalului este Machan, un film exotic şi tembel, despre un grup de pierde-vară din Sri Lanka a căror idee de emigrare este atât de trăsnită încât mai că te miri că nu le-a venit românilor.
Ce se întâmplă în Machan? Ei bine, în Sri Lanka sunt mari probleme cu banii, mai ales când eşti vînzător de stradă şi îţi place să-i arunci (fără succes, desigur) pe jocuri de noroc. E cazul lui Stanley (Dharmapriya Dias), un sărăntoc a cărui disperare să găsească o metodă (facilă) de a scăpa de sărăcie îl aruncă din bucluc în bucluc. După ce-şi îndatorează familia pentru a juca banii la curse, Stanley trebuie să facă ceva pentru ca sora lui să nu accepte o slujbă de asistentă în afara ţării, lăsându-şi fiica şi soțul, pe durul Vijith (Namal Jayasinghe) de izbelişte. Cum toate încercările lui de a emigra în Germania se lovesc de ştampila neiertătoare a consulului ambasadei, Stanley are o idee genială: el şi prietenii lui cu vize la fel de refuzate vor forma echipa naţională de handball a statului Sri Lanka şi se vor auto-invita la un campionat german.
Bineînţeles, de aici înainte această poveste (inspirată din realitate!) este cam previzibilă. La modul "dacă n-ar fi nu s-ar povesti", cam ştii unde vor sfârşi Stanley şi prietenii lui, dar lungul lor drum spre blondele fraulein ale Germaniei este presărat cu atâtea poante, boroboaţe şi aventuri, încât n-ai cum să nu respiri (sau să "faci paşi") o dată cu emigranţii noştri aparent legali. Regizorul Uberto Pasolini (nicio legătură cu Pier Paolo), care a fost producător la Full Monty (asemănările sar în ochi între cele două subiecte), se aruncă doar puţin în discuţii despre soarta emigrantului, a acestor persoane aşa-zis "de mâna a doua", preferând comedia socialului şi absurdul prelegerilor.
Un exemplu al preocupării lui pentru umor este şi titlul filmului: acesta este un apelativ folosit atât de des de bărbaţii din Sri Lanka (un fel de "frate" din "ce faci, frate?"), încât Pasolini l-a păstrat ca titlu după ce l-a auzit rostit de mii de ori în timpul filmărilor.
Ce se întâmplă în Machan? Ei bine, în Sri Lanka sunt mari probleme cu banii, mai ales când eşti vînzător de stradă şi îţi place să-i arunci (fără succes, desigur) pe jocuri de noroc. E cazul lui Stanley (Dharmapriya Dias), un sărăntoc a cărui disperare să găsească o metodă (facilă) de a scăpa de sărăcie îl aruncă din bucluc în bucluc. După ce-şi îndatorează familia pentru a juca banii la curse, Stanley trebuie să facă ceva pentru ca sora lui să nu accepte o slujbă de asistentă în afara ţării, lăsându-şi fiica şi soțul, pe durul Vijith (Namal Jayasinghe) de izbelişte. Cum toate încercările lui de a emigra în Germania se lovesc de ştampila neiertătoare a consulului ambasadei, Stanley are o idee genială: el şi prietenii lui cu vize la fel de refuzate vor forma echipa naţională de handball a statului Sri Lanka şi se vor auto-invita la un campionat german.
Bineînţeles, de aici înainte această poveste (inspirată din realitate!) este cam previzibilă. La modul "dacă n-ar fi nu s-ar povesti", cam ştii unde vor sfârşi Stanley şi prietenii lui, dar lungul lor drum spre blondele fraulein ale Germaniei este presărat cu atâtea poante, boroboaţe şi aventuri, încât n-ai cum să nu respiri (sau să "faci paşi") o dată cu emigranţii noştri aparent legali. Regizorul Uberto Pasolini (nicio legătură cu Pier Paolo), care a fost producător la Full Monty (asemănările sar în ochi între cele două subiecte), se aruncă doar puţin în discuţii despre soarta emigrantului, a acestor persoane aşa-zis "de mâna a doua", preferând comedia socialului şi absurdul prelegerilor.
Un exemplu al preocupării lui pentru umor este şi titlul filmului: acesta este un apelativ folosit atât de des de bărbaţii din Sri Lanka (un fel de "frate" din "ce faci, frate?"), încât Pasolini l-a păstrat ca titlu după ce l-a auzit rostit de mii de ori în timpul filmărilor.
