Părerea criticului
„Tout ce dont vous avez besoin pour faire un film, c'est d'une fille et d'un flingue”/„Tot ce-ţi trebuie pentru un film este o fată şi o armă”, spunea Jean-Luc Godard, care cu siguranţă nu se gândea că Robert Rodriguez o va lua ad literam, ba va dovedi şi exces de zel, punând în ecuaţie vreo zece fete şi... nenumărate arme în Machete Kills. Al doilea film al seriei cu Danny Trejo protagonist rulează în premieră săptămâna aceasta, aducându-l pe ecran din nou pe taciturnul Trejo, plus femei letale sumar îmbrăcate, fiecare cu armele ei secrete (Rodriguez e din nou inventiv, dupa ce în Planet Terror protagonista era Cherry, o femeie cu o armă automată în loc de picior), eviscerări, lipsă de milă faţă de personaje, care cad secerate când te aştepţi mai puţin şi vedete de la Hollywood.
Charlie Sheen este preşedintele SUA, care îi dă lui Machete o misiune vitală pentru viitorul păcii mondiale: prinderea unui geniu malefic al armelor (Mel Gibson, surprinzător de îmbătrânit), gata să aducă apocalipsa. Sofía Vergara mizează pe armele sexuale, în rest nu face memorabil rolul, Amber Heard contează doar pe frumuseţea ei, nu e tare pe poziţie, iar Michelle Rodriguez revine ca Luz, o variantă feminină a lui Che Guevara, implicată în lupta politică pentru drepturile imigranţilor mexicani. Vanessa Hudgens, aici din nou prinţesă Disney, şi Lady Gaga, foarte bună în rol, completează distribuţia feminină. Antonio Banderas face un rol de zile mari, ca bounty hunter, iar Demian Bichir e un fel de Jekyll şi Hyde, revoluţionar scelerat.
Rodriguez bifează, aşadar, la capitolul actori cu greutate, dar şi la toate cele trei capitole „babes, bullets, blood” ale categoriei pe care o omagiază. Oferă un film pe care iubitorii genului îl vor adora în primele două treimi. Ultima parte a lui Machete Kills e, însă, o parodie fără inspiraţie a... Star Wars, iar genericul de final promite că următorul Machete se va desfăşura în spaţiu... Măcar să aibă inspiraţie Rodriguez ca în acest al treilea film Machete să o întâlnească pe Barbarella. Ultima parte te face, aşadar, să ieşi din convenţia filmului de serie B şi să te prinzi că ciorba pe care o ai în faţă e un amestec imposibil de înghiţit.
Charlie Sheen este preşedintele SUA, care îi dă lui Machete o misiune vitală pentru viitorul păcii mondiale: prinderea unui geniu malefic al armelor (Mel Gibson, surprinzător de îmbătrânit), gata să aducă apocalipsa. Sofía Vergara mizează pe armele sexuale, în rest nu face memorabil rolul, Amber Heard contează doar pe frumuseţea ei, nu e tare pe poziţie, iar Michelle Rodriguez revine ca Luz, o variantă feminină a lui Che Guevara, implicată în lupta politică pentru drepturile imigranţilor mexicani. Vanessa Hudgens, aici din nou prinţesă Disney, şi Lady Gaga, foarte bună în rol, completează distribuţia feminină. Antonio Banderas face un rol de zile mari, ca bounty hunter, iar Demian Bichir e un fel de Jekyll şi Hyde, revoluţionar scelerat.
Rodriguez bifează, aşadar, la capitolul actori cu greutate, dar şi la toate cele trei capitole „babes, bullets, blood” ale categoriei pe care o omagiază. Oferă un film pe care iubitorii genului îl vor adora în primele două treimi. Ultima parte a lui Machete Kills e, însă, o parodie fără inspiraţie a... Star Wars, iar genericul de final promite că următorul Machete se va desfăşura în spaţiu... Măcar să aibă inspiraţie Rodriguez ca în acest al treilea film Machete să o întâlnească pe Barbarella. Ultima parte te face, aşadar, să ieşi din convenţia filmului de serie B şi să te prinzi că ciorba pe care o ai în faţă e un amestec imposibil de înghiţit.