Pelicula este critică la adresa mass-mediei care nu ţine cont de nimic în dorinţa de a face audienţă...
alex_il_fenomeno
pe 20 Septembrie 2012 15:28
cred ca de la bun inceput era normal sa ai ceva asteptari de la un film in care figureaza Dustin Hoffman si John Travolta, doi actori uimitori. poate ca povestea este putin sub ceea ce astepti, insa desfasurarea este captivanta, scenariul punctand in numeroase momente si prezentandu-ne o realitate atat de cruda si de interesata... merita urmarit cu mare placere, si poate nu numai o data.
zeno.marin
pe 03 Ianuarie 2012 15:31
Filmul este BUN, cu majuscule, poate chiar de nota 8. Nu stiu ce m-a facut sa dau totusi un 7 filmului. Poate John Travolta caruia recunosc nu prea am ce sa-i reprosez in privinta rolului facut. Mai precis nu mi s-a parut cea mai fericita alegere si se putea obtine mai mult din persoanjul sau...
Pur si simplu nu am reusit sa "empatizez" cu personajul (stiu, termenul nu exista in dictionar, dar intelegeti voi...). Poate nici nu era nevoie ca personajul sa aibe acea intarziere mintala, un pic exagerata. Asta l-a ajutat pe Travolta in rol, dar a daunat rolului in context. E doar parerea mea desigur...
Dustin Hoffman? Doar de bine ca de obicei dar fara a ma captiva cu totul.
Alan Alda - cat de usor ii este acestui actor sa fie si simpatic, ca in MASH si cat de usor reuseste sa te faca sa-l urasti...
Totusi Mad City ramane doar un hostage-movie, unul bun, cu semne de intrebare sociologice si socio-psihologice psihosociale sau in orice formulare. Singura problema este ca intrebarile ridicate vin deja cu un raspuns - cinismul rechinilor presei, parvenitismul, lipsa de scrupule la limita criminalitatii, totul in numele nevoii de informare a gloatei, nu mai putin absurda si stupida, mai animalica in esenta ei. De la hiperbolizarea unei crize marunte, la manipularea imbecililor (cu drept de vot). Adica exact ce vedem zilnic la stirile de la 1, 2, 9,... 23:59. Unde e noutatea?...
Lulli
pe 09 Septembrie 2011 15:27
A fost bun.... Nici nu mă aşteptam să se termine aşa . Dustin Hoffman şi John Travolta
fac o echipă grozavă .
Ammelie
pe 04 Aprilie 2011 12:28
Astfel de filme imi atrag mereu atentia, fiind un domeniu care ma intereseaza in mod direct: media si manipularea. Filmul e facut cu acest scop: de a subliniaa cat de usor e sa denaturezi o poveste, cat de usor poti influenta 'mareata' opinie publica, cat de putin conteaza subiectul stirii pt un jurnalist. In film, sfarsitul aduce o revelatie personajului lui Dustin Hoffman, dar asta nu face concluziile mai putin amare.
Desi putin exagerata 'rautatea' presei pe alocuri, filmul ramane credibil si e suficient de bine facut ca sa nu il uiti imediat dupa vizionare. Mi-a placut. 6.5/10
cetateanu
pe 07 Noiembrie 2010 19:58
Mad City este mai mult decât un film cu ostatici, este o dramă satirică care vorbeşte de puterea mediei şi despre modul în care opinia publică poate fi manipulată şi modificată în funcţie de cum este prezentat un caz sau o persoană. Ştirile din ziua de azi şi-au pierdut rolul de a informa publicul; ele au devenit o forţă manipulatoare pentru că simpla informare s-a transformat într-o cursă în care doar cel ce transmite subiectul spectaculos atrage audienţă. Vina pentru acest lucru nu ştiu dacă trebuie atribuită doar celor care realizează ştirile ci şi publicului care nu mai caută informaţiile ci spectaculosul, grotescul sau morbidul. În tot acest context mass media devine o forţă extraordinară pentru că poate manipula un public larg.
Filmul lui Cost Gavras cu o distribuţie reamrcabilă, John Travolta şi Dustin Hoffman prezintă povestea unui jurnalist mereu în căutare de senzaţional pentru a reuşi reîntoarcere în lumea bună a televiziunii. Obligat să facă un reportaj despre problemele finaciare cu care se confruntă muzeul oraşului, Brackett se trezeşte cu o ştire în braţe care îi poate schimba cariera doar dacă va fi exploatată la maxim.
Într-un moment de disperare, Sam ( John Travolta ) fost paznic al muzeului care nu este înzestrat cu un IQ foarte mare, ia ostatici câţiva copii aflaţi în vizită, în speranţa că directoarea îi va oferi slujba înapoi. Situaţia se complică după ce colegul său este împuşcat din greşeală dar Brackett, conştient de valoarea subiectuuil se decide să îl manipuleze pe acesta astfel încât conflictul să nu se dezamorseze rapid. Este intersant modul în care se contruieşte relaţia dintre cei doi, astfel că la un moment dat nu mai şti cine este răufăcătorul şi cine este victima. Oricum indiferent de cât de manipulativ, este Brackett acesta încearcă să îl ajute pe Sam realizând un portret al unui om simplu învins de sistem care din disperare a acţionat greşit şi care în orice caz nu merită răstignit.
Modul în care un jurnalist este mai interesat de ştire decît de destinul persoanei, care până la urmă a creat-o este construit perfect de pesonajul lui Brackett, care deşi are ocazia de a opri printr-un gest simplul, fără riscuri, toată această siutaţie tensionată, nu face nimic pentru a nu pierde exclusivitatea unui subiect ce este live în mai toate casele americanilor. Evoluţia lui Brackett este umitioare pentru că el începe ca un report gata să facă orice pentru o ştire iar apoi treptat, realizând cât făţarnică este media, încercă să-l protezje pe Sam pentru a nu fi linşat. Din păcate planul nu reuşeşte pentru că şi el cade victimă aceluaşi sistem mediatic pe care l-a slujit cu dăruinţă.
Prin acţiunea lui Sam, regizorul filmului a încercat să arată cât de uşor un subiect poate deveni atât de popular încât să stârnească discuţii despre rasism, despre sistemul de justiţie, despre problemele sociale şi despre modul cum se face presă. Aproape toată lumea are de câştigat de pe acţiunile lui Sam iar anonimii, indiferent de slujba lor ajung să speculeze şi să benecicieze de cele 15 minute de faină. La final totul se pierde în anonimat iar singurele victime sunt doar cei implicaţi direct.
Mad City este un film extraodinar dar care nu a fost apreciat tocmai datorită modului în care expune adevărata faţă a presei. Interpretarea celor doi actori principali este perfectă iar regia lui Costas Gavrs nu lasă nici un loc de comentariu. Recomand Mad City tuturor care nu încă mai cred în inocenţa presei.
pssst
pe 07 Mai 2004 12:06
Este un film pe care l-am vazut dupa ce eram convins ca revenirea lui Travolta este de bun augur pentru toata lumea. De ce zic „toata lumea”? Pentru ca pentru el este clar ca este. Pentru producatori iar este evident: $$$! Dar pentru cinefili? Si pentru ei, din moment ce prezenta lui in filme – alegerea rolurilor, jocul, subiectele – este profund profesionala si zic eu ca filmele in care joaca sunt remarcabile, chiar daca sunt de actiune sau psihologice.
Acest film face parte din a doua categorie. Si asta insemana 2 lucruri: ca este un film care nu poate fi uitat, iar pe de alta parte este un film-avertisment.
Este amenintarea cu moartea o cale de a ajunge la un compromis favorabil? John Travolta, aici un paznic concediat care nu stralucea prin inteligenta, crede ca da. Poate un jurnalist sa manipuleze sentimente, idei si prejudecati pentru a creste ratingul si a ajunge o vedeta? Dustin Hoffman, aici un jurnalist TV cazut innn dizgratie crede ca da. Mai merita remarcat si rolul lui Alan Alda (dada, acela din MASH, care aici are un rol dead serious!), rol care este definitoriu pentru un actor mare: complet diferit de cel din MASH.
Tensiunea este dozata perfect, JT si DH joaca minunat, iar sfirsitul filmului iti lasa un gust amar... Din fericire Costa Gavras alege sa creeze dramatism pur, pentru a adauga greutate subiectului si zic eu ca realismul este tulburator...
Pur si simplu nu am reusit sa "empatizez" cu personajul (stiu, termenul nu exista in dictionar, dar intelegeti voi...). Poate nici nu era nevoie ca personajul sa aibe acea intarziere mintala, un pic exagerata. Asta l-a ajutat pe Travolta in rol, dar a daunat rolului in context. E doar parerea mea desigur...
Dustin Hoffman? Doar de bine ca de obicei dar fara a ma captiva cu totul.
Alan Alda - cat de usor ii este acestui actor sa fie si simpatic, ca in MASH si cat de usor reuseste sa te faca sa-l urasti...
Totusi Mad City ramane doar un hostage-movie, unul bun, cu semne de intrebare sociologice si socio-psihologice psihosociale sau in orice formulare. Singura problema este ca intrebarile ridicate vin deja cu un raspuns - cinismul rechinilor presei, parvenitismul, lipsa de scrupule la limita criminalitatii, totul in numele nevoii de informare a gloatei, nu mai putin absurda si stupida, mai animalica in esenta ei. De la hiperbolizarea unei crize marunte, la manipularea imbecililor (cu drept de vot). Adica exact ce vedem zilnic la stirile de la 1, 2, 9,... 23:59. Unde e noutatea?...
fac o echipă grozavă .
Desi putin exagerata 'rautatea' presei pe alocuri, filmul ramane credibil si e suficient de bine facut ca sa nu il uiti imediat dupa vizionare. Mi-a placut. 6.5/10
Filmul lui Cost Gavras cu o distribuţie reamrcabilă, John Travolta şi Dustin Hoffman prezintă povestea unui jurnalist mereu în căutare de senzaţional pentru a reuşi reîntoarcere în lumea bună a televiziunii. Obligat să facă un reportaj despre problemele finaciare cu care se confruntă muzeul oraşului, Brackett se trezeşte cu o ştire în braţe care îi poate schimba cariera doar dacă va fi exploatată la maxim.
Într-un moment de disperare, Sam ( John Travolta ) fost paznic al muzeului care nu este înzestrat cu un IQ foarte mare, ia ostatici câţiva copii aflaţi în vizită, în speranţa că directoarea îi va oferi slujba înapoi. Situaţia se complică după ce colegul său este împuşcat din greşeală dar Brackett, conştient de valoarea subiectuuil se decide să îl manipuleze pe acesta astfel încât conflictul să nu se dezamorseze rapid. Este intersant modul în care se contruieşte relaţia dintre cei doi, astfel că la un moment dat nu mai şti cine este răufăcătorul şi cine este victima. Oricum indiferent de cât de manipulativ, este Brackett acesta încearcă să îl ajute pe Sam realizând un portret al unui om simplu învins de sistem care din disperare a acţionat greşit şi care în orice caz nu merită răstignit.
Modul în care un jurnalist este mai interesat de ştire decît de destinul persoanei, care până la urmă a creat-o este construit perfect de pesonajul lui Brackett, care deşi are ocazia de a opri printr-un gest simplul, fără riscuri, toată această siutaţie tensionată, nu face nimic pentru a nu pierde exclusivitatea unui subiect ce este live în mai toate casele americanilor. Evoluţia lui Brackett este umitioare pentru că el începe ca un report gata să facă orice pentru o ştire iar apoi treptat, realizând cât făţarnică este media, încercă să-l protezje pe Sam pentru a nu fi linşat. Din păcate planul nu reuşeşte pentru că şi el cade victimă aceluaşi sistem mediatic pe care l-a slujit cu dăruinţă.
Prin acţiunea lui Sam, regizorul filmului a încercat să arată cât de uşor un subiect poate deveni atât de popular încât să stârnească discuţii despre rasism, despre sistemul de justiţie, despre problemele sociale şi despre modul cum se face presă. Aproape toată lumea are de câştigat de pe acţiunile lui Sam iar anonimii, indiferent de slujba lor ajung să speculeze şi să benecicieze de cele 15 minute de faină. La final totul se pierde în anonimat iar singurele victime sunt doar cei implicaţi direct.
Mad City este un film extraodinar dar care nu a fost apreciat tocmai datorită modului în care expune adevărata faţă a presei. Interpretarea celor doi actori principali este perfectă iar regia lui Costas Gavrs nu lasă nici un loc de comentariu. Recomand Mad City tuturor care nu încă mai cred în inocenţa presei.
Acest film face parte din a doua categorie. Si asta insemana 2 lucruri: ca este un film care nu poate fi uitat, iar pe de alta parte este un film-avertisment.
Este amenintarea cu moartea o cale de a ajunge la un compromis favorabil? John Travolta, aici un paznic concediat care nu stralucea prin inteligenta, crede ca da. Poate un jurnalist sa manipuleze sentimente, idei si prejudecati pentru a creste ratingul si a ajunge o vedeta? Dustin Hoffman, aici un jurnalist TV cazut innn dizgratie crede ca da. Mai merita remarcat si rolul lui Alan Alda (dada, acela din MASH, care aici are un rol dead serious!), rol care este definitoriu pentru un actor mare: complet diferit de cel din MASH.
Tensiunea este dozata perfect, JT si DH joaca minunat, iar sfirsitul filmului iti lasa un gust amar... Din fericire Costa Gavras alege sa creeze dramatism pur, pentru a adauga greutate subiectului si zic eu ca realismul este tulburator...